Rezultate studiu ”Cea mai importantă calitate a unui bărbat”

Studiul despre cea mai importanta calitate a unui barbat a fost realizat pe un esantion nereprezentativ de 39 de respondenti in intervalul de timp 18-26 iunie 2013 prin intermediul chestionarii online cu difuzare pe Facebook.

Cele mai multe respondente provin din mediul urban (87%), au studii universitare si postuniversitare (89%) si au venituri medii si peste medie (84%). Prin urmare, se va face o corelare intre aceste date demografice si raspunsurile la chestionar, acesta fiind si publicul tinta al rețelei Facebook.

Concluziile studiului sunt urmatoarele:

Aspectul fizic a contat in proportie de 50% pentru 49% din respondente, 15% fiind de acord cu afirmatia “conteaza atat de multe alte lucruri”, iar pentru 31 la suta fizicul este ”important si nu prea”.

Cu ce pot compensa barbatii neatragatori? Peste 50 la suta dintre respondente au fost de acord cu afirmatia “frumusete interioara”, si doar 26 la suta au indicat drept calitate compensatorie ”inteligenta”. Nicio respondenta nu a ales Fidelitatea! Iar banii pot compensa chiar foarte putin, doar 5% dintre respondente alegand acest  raspuns.

La capitolul “Alte calitati atractive” tabloul se prezinta in felul urmator:

Prin urmare, cele mai atractive calitati desemnate de publicul nostru tinta (femei, majoritatea intre 26 si 34 de ani, cu studii universitare si venituri medii si peste medie) – simtul umorului, inteligenta, siguranta de sine.  La polul opus, calitatile care au intrunit cele mai putine voturi – fidelitatea, puterea fizica, precum si calitatea de “bun la pat” sau de potent financiar (imi poate asigura un trai decent).  Daca cumva ati mizat pe aceste calitati, ne pare rau sa va dezamagim – uneori femeile apreciaza mai degraba un banc bun decat un cocktail scump.

De asemenea, grupul de femei chestionate la intrebarea cum as vrea sa ma simt alaturi de el, 33% - “eu insami”, 26% - “iubita” si 15%  isi doresc un partener care sa le sustina/ajute/incurajeze, iar 13% si-ar dori sa se simta in siguranta.

Pe de alta parte, optiunile care n-au intrunit niciun vot au fost: “sa ma inteleaga” (de unde efortul barbatilor de a intelege femeile absolut inutil), frumoasa si atragatoare (pentru ca-si doresc sa fie ele insele, indiferent de felul in care arată). La fel de nepopulare s-au dovedit a fi optiunile “sa gateasca in locul meu” (femeile adora sa gateasca in locul lor!) si “nu trebuie sa fac eforturi deosebite” (femeile vor sa facă eforturi pentru a cuceri/seduce un bărbat).

Alte aspecte importante clarificate in chestionar au fost: importanța zâmbetului și a mirosului corporal într-o proporție copleșitoare (85% consideră mirosul foarte important).

Pe de alta parte, femeile iși doresc barbați bine proporționați și atletici, doar o femeie din 40 (cu aproximație) iși va dori un Mister Musculo care trage de fiare, iar 6 din 40 îl vor prefera chiar și daca are burtă. Per ansamblu, forta masculină fizică este o calitate bine văzută în ochii femeilor.

In materie de preferinta “cu sau fara par” – raspunsuri dintre cele mai neconcludente, totusi majoritatea vor prefera un barbat “putin neras” (49%) si proaspat ras (44%), mustatile, barbile si ciocurile fiind doar pentru amatoare. Optiunea “imberb” nu a fost votata de nicio respondenta.

Alte preferinte – “Mai inalt decat mine” (74%), forma buzelor medii (72%).

Dantura, surprinzator, pentru ca vine la pachet cu zambetul dupa care femeile sunt topite este si ea importanta. 71 la suta dintre respondente considerand-o de o importanta majora (8-10 pe o scara de la 1 la 10).

Cat priveste marimea, stimati domni, nu am o veste prea buna. Cele mai multe femei (36%) s-au abtinut in a ne comunica preferinta lor, sunt inclinata sa cred ca din respect pentru barbatii frumosi pe interior de langa ele. Acesta e motivul pentru care nu voi face publice celelalte raspunsuri. Stereotipurile sociale spun una, studiile din domeniu - alta, iar percepția asupra realitații este una pur subiectivă și individuală.

Cam atat despre cea mai importanta calitate a barbatului dezirabil. Fiti unul din ei incepand prin a fi amuzanti, sufletisti si inteligenti. Toate bune si frumoase. 

Alegi o iubire reală sau una imaginară?

În fiecare zi plasez strategic cât o carte în geantă, poate apuc să citesc din ea, poate nu. Și oricum e o carte pe care am mai citit-o de vreo 3 sau 4 ori, recitesc pasaje pentru plăcerea lecturii și a reflecției. Astăzi am deschis cartea la pasajul următor:

Sistemul nervos al omului nu poate face diferența dintre o experiență reală și una imaginară, dar intensă.

Și mi-a fost suficient pentru următoarele 3 stații. E felul meu de a-mi ține mintea ocupată.

Continuarea acelei fraze sunt reverberațiile din capul meu. Ce-am înțeles și cum se aplică în cazul meu.

Se întâmplă să avem emoții intense față de cineva, doar pentru că în capul nostru avem o relație, dar numai în capul nostru, cu acea persoană, ”amintiri” prefabricate, un întreg discurs interior, dialoguri vii și intense imaginate în continuarea celor reale, mult prea sărace pentru a-ți oferi aceeași intensitate a emoției.

Pe de altă parte, cealaltă persoană nu are control asupra minții tale, nu știe ce faci tu cu imaginea ei, nu cunoaște detalii despre ”relația voastră”. Iată de ce unii oameni pot fi suspecți atunci când îți zâmbesc larg, aparent fără motiv! Nu știi dacă în acel moment mai ai haine pe tine!

De la sine, nimic nu dureaza! Noi suntem cei care fac lucrurile să dureze. Prin puterea minții, prin motivație, determinare, ambiție și curaj. Prin prezența spiritului. La nivel fizic, se întâmplă o realitate anodină fără semnificații, fără magie, fără energia necesară schimbării sau perpetuării. Iar realitatea fizică este manifestatul lumii noastre imaginare. Este normal ca realitatea să derive din aceasta din urmă și nu invers! Atunci cui dăm credit? La ce ne raportăm?

Conștientul înseamnă cam 5% din mentalul nostru, restul e abisul subconștient la care nu avem acces direct. Acolo se întâmplă povestea, fabulația, extazul! Sau marile deziluzii! Avem puterea de a alege ce vrem să trăim?

Dependența de Iubire se tratează! Acum poți și tu!

Voi încerca ceva diferit. Voi scrie ”chestii” personale. Cum, n-am făcut-o deja? Nu, n-am făcut-o! Sau n-am făcut-o așa cum aș fi vrut s-o fac. Ar putea să-mi iasă ceva ce eu numesc ”a-ți întoarce sufletul pe dos”, ceva ce am evitat să fac sau dacă am făcut-o, a fost o experiență pe care n-aș fi vrut să o repet prea curând, sau mai degrabă, niciodată. Promit să scot la iveală doar lucruri drăguțe! Sau cel puțin asta îmi este intenția. Motivația, poate, o voi dezvălui pe parcurs. Am zis ”poate”. În principal, pentru că vreau să ajut. Într-o manieră ceva mai stilizată (a se citi îngrijită) decât o fac în mod curent în grupurile de socializare. De data asta, pe blog. 

Cum să depășim (mai ale noi, femeile, avem această problemă) dependența emoțională? 

I-am zis odată, am simțit nevoia, se juca un pic prea periculos cu sentimentele mele:

- Și chestia aia pe care o ții în mâină... este inima mea! Fii atent cu ea!

OK și acum răspunsul lui care... nuuuu m-a rănit (!), de fapt a fost declick-ul spre o înțelegere superioară, spre înțelegerea Legii Detașării!

- Măi, Oana, nu-ți lăsa inima pe mâina cui nu trebuie. Ai grijă singură de inima ta!

Ce am înțeles eu? Că sunt responsabilă pentru ce simt și cum mă simt. Mai mult chiar, sunt responsabilă pentru ce pot simți ceilalți. Eu sunt subiectul acțiunilor mele! Într-atât de responsabilă încât uneori îmi vine să le cer iertare oamenilor pentru sentimentele mele, nu aș vrea să-i împovărez cu ele sau să-i fac să se simtă ”legați” sau ”obligați” să se comporte în vreun fel sau altul. Și singura opțiune ar fi ca ei înșiși să-și dorească ce-mi doresc și eu!

Ești dependentă de EL atunci când aștepți aprobarea și confirmarea lui. Și mai ales părerea lui despre orice. Îmi stă bine oare părul, dar rochia? Oare sunt prea plinuță? Oare mai sunt frumoasă? Oare sunt deșteaptă punându-mi toate aceste întrebări stupide? Și aștepți! Și el nu zice nimic sau nu observă sau dacă observă nu va ști să-ți spună exact ce ai vrea tu să auzi sau dacă îți va spune exact ce vrei tu să auzi, îți va spune mult prea rar și tu ai nevoie de aceste confirmări zilnic! Și uite așa te transformi, fără să conștientizezi măcar, într-o ființă obositoare! Soluția e simplă și la îndemâina ta! Te postezi în fața oglinzii și te privești! Și imaginează-ți că te privești prin ochii unei ființe care te iubește! Zâmbește larg și trage concluzii de UNA SINGURĂ!

Ești dependentă de EL atunci când nu oferi. Atunci când aștepți ca el să ofere. Sau dacă oferi, aștepți să primești la schimb contravaloarea prestației tale în cuantum echivalent. E o înțelegere greșită a zicelei ”dacă dai, primești”. Și s-ar putea ca ceea ce tu oferi - inima ta pe tavă - să nu fie exact lucrul de care are el nevoie. Bine, tu oferi în funcție de nevoile tale, în speranța că vei primi aceleași lucruri pe care le oferi la rândul tău. Greșit e însă să aștepți să primești același lucru de la persoana în cauză! Da, asta înseamnă, în extenso și prin absurd să nu te deranjeze chiar delooooc infidelitatea lui. Și tot prin absurd să te bucuri pentru experiențele lui posibil fantastice cu terțe persoane. Dacă poți să faci asta, îți promit că niciodată nu vei mai suferi din dragoste! Apropo, regula aceasta ți se aplică și ție. Ești o ființă la fel de liberă ca și el. Și atunci de ce mai sunteți împreună? Pentru că vă doriți asta.

O relație în doi presupune o doză zdravănă de MAGIE. Este forța atracției, conexiunea profundă a spiritelor, vibrațiile care pulsează la fel, inimile care se dăruiesc, fără a se pierde și mințile care comunică, fără să se rătăcească. Nu poți forța, manipula sau grăbi asta! Ea ți se oferă pur și simplu pentru că ești deschis acestei posibilități!

Uneori în accesele de furie și din neputința de a o exprima verbal, copilul meu mă lovește. Îi iau pumnișorul în mâină și îl sărut. Reacția lui este deseori surprinzătoare. Mă strânge tare de gât (mă îmbrățișează) și începe să plângă. Îi pare rău că m-a lovit! Poți face asta cu iubitul tău atunci când te rănește (nu și când te agresează fizic sau verbal)?! Aceasta este forța Iubirii. Dacă poți face asta, cu siguranță, niciodată nu vei suferi din cauza tăcerii, cuvintelor sau faptelor lui de care probabil nu este foarte mândru.

Mai e uneori sentimentul de Iubire care te copleșește și cu care nu crezi că te descurci prea bine. Nu te împotrivi. Nu mai lupta împotriva acestui sentiment. Stai dreaptă ca în mijlocul unei furtuni și inspiră-l adânc în piept. Lasă-l să te inunde. Și lasă lacrimile să curgă. Fac bine. Purifică. Te ajută să devii o ființă mai frumoasă. Și apropo, bărbații care nu te ucid, te fac mai puternică! (un citat care nu-mi aparține).

Draga de mine

E o perioadă din zi, repet din zi, nu din săptămână sau lună sau viață, în care ar trebui să-ți acorzi câteva minute libere și o atenție exclusivă. Fie că ai adormit copilul, ai condus musafirii la ușă, ai închis TV-ul sau ai terminat de făcut ceea ce făceai, depui armele, te iei în brațe și începi să te iubești! Nu cu mâinile ci cu mintea. Ar fi bine să existe niște reguli pe care să le respect, nu? Pentru o destindere completă și reversibilă. Dacă ar fi să fac eu aceste reguli, acestea ar suna cam așa:

În acest moment, nu există alte priorități în afară de mine. Eu sunt prioritatea mea numărul 1. Să fim înțeleși. În acest moment cercetătorii pot face senzaționala descoperire că există o varietate de forme de viață în Univers și că se nasc și mor alți și alți Sori. Se declanșeză un nou conflict fierbinte pe Terra, să sperăm că nu un al treilea război mondial. Și iubitul tău (poate) sărută o altă femeie. Nimic nu te poate tulbura. Ești Zen!

Nu există niciun ”mai trebuie să fac cutare și cutare lucru” și nici ”mai am datorii restante la întreținere, curent, telefon și chirie”. Nu ai nicio restanță, nicio datorie, nicio obligație, nici măcar morală, nicio presiune, nicio grabă, niciun task, niciun obiectiv, niciun deadline. Nu mai ai nimic. Te ai în grijă doar pe tine.

Și dacă nu trebuie să faci ceva anume, fă exact ce ai chef să faci. Vreo plăcere vinovată? În afara prăjiturilor cu nucă? Tot de ce ai nevoie e puțină liniște, confort (poate un pled și niște plușați în picioare) și ceva care să-ți provoace un zâmbet instant pe buze (amintirea celei mai nebunești aventuri). Poți citi uitată de lume și de timp și de Dumnezeu. Îți poți face ritualul de frumusețe. Poți chiar tricota! E bună orice activitate care-ți face plăcere și nu interferează cu propriile-ți gânduri. Sau poți scrie. Cu condiția ca scrisul să fie eliberator și să te încarce pozitiv cu emoție și energie.

Mic ghid pentru visarea cu ochii deschiși (sau închiși după caz). Derulează mici scenarii de film în cap cu imagini luminoase, colorate cu tine în rol principal. Atribuie-ți toate calitățile pe care vrei să le ai. Imaginează-ți că faci lucrurile pe care vrei să le faci, că ești acolo unde vrei să ajungi și că ești alături de cine vrei să fii. Filmulețul are ca scop exercițiul liber al exprimării Sinelui. Este și pentru a te binedispune. Visele sunt vise, realitatea însă este realitate. În general, e bine să nu le confundăm. Uneori visele devin realitate, alteori visele rămân doar vise. Iar alteori, realitatea ne depășește imaginația și așteptările. Visarea nu este o pierdere de timp. Cum spuneam, este un exercițiu. Este un mod de a comunica cu subconștientul tău care astfel îți poate oferi informații prețioase despre darurile pe care consideri că le meriți din partea Universului. Îndrăznește să visezi frumos!

Dacă-ți răsare din senin vreun gând negativ, nu te panica, termină-l, du-l până la capăt, însă nu-l dezvolta, promite-ți că te vei ocupa de el după ce termini ședința de ego-tantrism.

La finalul ședinței cu tine, ar ”trebui” să te simți revigorată și încărcată cu energie. Promite-ți o altă întâlnire cu tine cât de curând și repornește mișcarea de rotație a Pâmântului și cea de curgere a Timpului.

Aleg să fiu Iubire

Astăzi am hotărât să mă iert pentru iubirile mele neîmplinite și să merg mai departe! Să mă iert pentru eșecurile care poate m-au obligat la un anumit comportament din cauza promisiunilor făcute. Mă eliberez de aceste false promisiuni și îmi permit să îmi reiau zborul. Mă eliberez de promisiunea de a suferi din cauza despărițirilor, de gîndurile mele obsesive și de tot ce ar putea sa mă țina în loc.

Mă eliberez de dorinta de a ma revanșa. Mi-ar lua prea mult să mă revansez și nu mi-ar aduce în plus nicio satisfacție. Reparațiile pe care le-aș obține nu m-ar ajuta sa avansez, dimpotrivă.

Mă eliberez de dorințe, fixații, obsesii, pasiuni. Aleg să fiu Vulturul și nu Șarpele.

Aleg în schimb sa văd Iubire peste tot. În orice manifestare a cuvântului, chiar și nerostit. În orice manifestare a tăcerii. În orice zâmbet. Aleg  sa văd toată agitația din jurul meu cu încetinitorul și totul având ca scop împlinirea marilor vise și speranțe. 

Graba spre undeva - graba de a ajunge în niște brațe deschise pentru o imbrațișare, o lacrimă pe un obraz - purificarea sufletului pentru zâmbetul care urmeaza răsărind în colțul sufletului și inundând întreaga ființa.

Aleg sa fiu Iubire, fără să mă mai ratacesc în căutarea ei!

P.S. Nu-mi vine să cred ce platitudini pot să scriu! Și să le mai și public! Cuvinte care mă fac să zâmbesc. De neprețuit!
Ex. Șarpe vs Vultur -  impulsul vital grosier, instinctual, distructiv vs Natura regenerativă, profund spiritualizată, a ființei care a transcens toate limitările Iluziei cosmice (WTF?) - sursă Astrologie. 
Incantație ”Mă iert pentru... Aleg Iubirea în schimb” de studiat substratul religios și mai ales Sursa. 
Ultima parte de citit pe un fundal muzical romantic! :P

My Hell on Earth

Sunt Îngerul mândru și trufaș izgonit din Rai pentru vanitatea sa. Nu m-a izgonit, de fapt, nimeni. Am plecat singur. Am venit pe Pământ pentru Penitență.

Am supărat-o pe Mama. Am judecat-o pentru felul în care se îngrijea de noi. Făcea diferență între mine și fratele meu. De fapt, făcea diferență între nevoile noastre afective. Greșea atunci când credea că nu am nevoie de EA. Eu însă aveam nevoie de dragostea ei mai mult decât orice. Această nevoie de dragoste neîmplinită a luat în timp proporții abisale. Am coborât pe Pământ pentru Penitență. Într-un final, urma să-i demonstrez, după toate chinurile la care urma să mă supun nesilit de nimeni că MERIT dragostea EI.

De ce nu sunt iubit necondiționat? Sunt extraordinar. Chiar sunt. Sunt aproape perfect! Sunt nemuritor. Înțeleg totul. Știu totul. Pot fi orice. Pot face lucruri să se întâmple. Pot îndeplini orice dorință. Pot fi cea mai arzătoare și cea mai diabolică fantezie a ta. Sunt generos. Pot fi umil. Îmi place umilința! Îmi place să te fac să crezi că deții controlul și că poți avea putere asupra mea. Nu e decât o iluzie, dar îmi place să ți-o ofer. Știu cum funcționează relațiile. Acesta e motivul pentru care îmi repugnă. Acesta este motivul pentru care mă implic și mă dedic în totalitate unei relații. În cele din urma cineva va fi rănit, părăsit, neglijat, manipulat, trădat, neiubit. Și prefer ca acel cineva să fiu eu. Nu vei înțelege niciodată de ce. Cum spuneam, am venit pe Pământ pentru Penitență.

Dar sunt aici nu doar pentru atât. Pentru a fi iubit necondiționat, trebuie să învâț să iubesc necondiționat! Să dai ca să primești. E un fel de troc cu posibiltiate de avantaj mutual. Dar pentru Iubire Necondiționată trebuie să excluzi această posibilitate. Nici asta nu vei înțelege. Nu ești decât un OM. Știi să ceri și eventual să oferi, dar numai la schimb. Nu pot învăța asta de la tine, dar o pot învăța cu tine. Nu înveți să înoți în lipsa apei! E motivul pentru care sunt disperat după Iubire.

Deși știu totul, trebuie să învăț totul. Despre cum să fii slab, mic și neajutorat. Dar mai ales, despre cum îmi pot depăși limitele în fiecare zi. Despre rostul credinței care îmi este pusă la încercare în fiecare zi. Nu, nu am vacanță niciodată. Totul se întâmplă în fiecare zi și fiecare zi este importantă! Nu există scurtături și nu pot trișa. Nu pot pune bifa ”Da, am experimentat toate stările de pe listă”. Trebuie să revin cu trăiri autentice și cu toate lecțiile învățate.

***
În evoluția lui spiritală Îngerul va descoperi mai întâi Sufletul său Geamăn.
Apoi soluția la problema sa - Să se iubească mai întâi pe sine. 
Aștept sugestii pentru dezvoltarea personajului.
(to be continued)

Ah, bărbații! (comentat)

Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă întâlnesc cu acest ... bărbat (am fost tentată să zic moș, dar moșulică nu mă ajută să subliniez ideea, v-ați prins că acolo era o idee, nu?) simpatic la vreo 90 și ceva de ani (habar n-am câți ani are, dar presupun că 90 și ceva e o vârstă destul de înaintată) care insistă de fiecare dată să-mi zâmbească de parcă ar fi un june prim (chiar m-a dat pe spate, de regulă persoanele în vârstă sunt ușor boșorogite, ursuze, doar în cazuri fericite minți lucide, închid repede paranteză că au început să mă sperie propriile mele gânduri despre bătrânețe) și să-mi țină ușa, deși e ramolit rău (acum încerc să-mi amintesc dacă se sprijinea în baston, nu știu să zic exact). În mod normal eu ar fi trebuit să-l ajut, dar îl las pe el să mă ajute. Îi face plăcere! Astăzi a fost fericit să-mi dea cheia lui cu care să deschid ușa de la intrarea în bloc, să nu aștept o veșnicie până îmi deschide fiică-mea. Apoi mi-a ținut galant ușa ca să pot intra cu căruciorul pentru cumpărături. (Încă o dată, impresionată! Și sigur nu urmărea nimic. Vorba aia, la vârsta lui... Există bărbați care oferă flori pe stradă unor femei necunoscute, doar pentru a le face să zâmbească. Știu pentru că am fost măritată cu un astfel de bărbat!)

La fel de simpatic în stângăcia lui a fost un coleg de școală generală (de câteva zile încerc să-mi amintesc cum naiba îl chema?! Nume de familie, poreclă, croială și culoare costum purtat în mod frecvent, freză, toate mi le amintesc, mai puțin prenumele lui, am vreo 3 posibile variante!). După ce plecasem de la școala din oraș,  m-a sunat să-mi spună că este îndrăgostit de mine (să fi fost eu prima căreia îi spunea că o iubește? cu siguranță el a fost primul pentru mine). După care a închis brusc. Nici n-am apucat să procesez informația sau să-i dau vreo replică! (Da? Și ce replică mai exact i-aș fi dat?! Mă aflu și acum în aceeași dificultate.) Vroia să-și continue studiile la un liceu militar în România. (Deși făcusem împreună școala de arte... poate nu a îmbrățișat milităria până la urmă.) Astăzi probabil nici nu l-aș mai recunoaște. (Sau l-aș recunoaște, n-au trecut decât ... 20 de ani de atunci). Sigur e un bărbat în toată firea care a învățat între timp să spună acele două cuvinte, uitându-se drept în ochii femeii iubite. (Și de ce mi-am amintit de el?! Cred că știu, dar nu vreau să zic. Azi am aflat că amintirile nu au nimic de-a face cu oamenii, locurile sau situațiile! Ele sunt oportunități pentru a te elibera. (?!))

Alte stângăcii adorabile... nu se cade să vorbesc despre ele. Nici măcar să arăt că le-am observat sau, mai grav, că le-am reținut! Nici să mă amuz de băiețeii din ditamai bărbații cu gestica lor interesantă de ușoară intimidare, bâlbâială și ... emoție! (dar preferata mea e ridicatul unui umăr și învârtitul mâinii din încheietură!) Le zâmbești doar larg încurajator și te bucuri în sinea ta că ești femeie! (Mare realizare!!! aici ironică.)

Thanks God I' m a woman! Și că atunci când sunt zăpăcită și amețită rău de un bărbat nici măcar nu trebuie să ascund asta. (Sau poate ar trebui?!)