Se afișează postările cu eticheta zambet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zambet. Afișați toate postările

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Draga de mine

E o perioadă din zi, repet din zi, nu din săptămână sau lună sau viață, în care ar trebui să-ți acorzi câteva minute libere și o atenție exclusivă. Fie că ai adormit copilul, ai condus musafirii la ușă, ai închis TV-ul sau ai terminat de făcut ceea ce făceai, depui armele, te iei în brațe și începi să te iubești! Nu cu mâinile ci cu mintea. Ar fi bine să existe niște reguli pe care să le respect, nu? Pentru o destindere completă și reversibilă. Dacă ar fi să fac eu aceste reguli, acestea ar suna cam așa:

În acest moment, nu există alte priorități în afară de mine. Eu sunt prioritatea mea numărul 1. Să fim înțeleși. În acest moment cercetătorii pot face senzaționala descoperire că există o varietate de forme de viață în Univers și că se nasc și mor alți și alți Sori. Se declanșeză un nou conflict fierbinte pe Terra, să sperăm că nu un al treilea război mondial. Și iubitul tău (poate) sărută o altă femeie. Nimic nu te poate tulbura. Ești Zen!

Nu există niciun ”mai trebuie să fac cutare și cutare lucru” și nici ”mai am datorii restante la întreținere, curent, telefon și chirie”. Nu ai nicio restanță, nicio datorie, nicio obligație, nici măcar morală, nicio presiune, nicio grabă, niciun task, niciun obiectiv, niciun deadline. Nu mai ai nimic. Te ai în grijă doar pe tine.

Și dacă nu trebuie să faci ceva anume, fă exact ce ai chef să faci. Vreo plăcere vinovată? În afara prăjiturilor cu nucă? Tot de ce ai nevoie e puțină liniște, confort (poate un pled și niște plușați în picioare) și ceva care să-ți provoace un zâmbet instant pe buze (amintirea celei mai nebunești aventuri). Poți citi uitată de lume și de timp și de Dumnezeu. Îți poți face ritualul de frumusețe. Poți chiar tricota! E bună orice activitate care-ți face plăcere și nu interferează cu propriile-ți gânduri. Sau poți scrie. Cu condiția ca scrisul să fie eliberator și să te încarce pozitiv cu emoție și energie.


Mic ghid pentru visarea cu ochii deschiși (sau închiși după caz). Derulează mici scenarii de film în cap cu imagini luminoase, colorate cu tine în rol principal. Atribuie-ți toate calitățile pe care vrei să le ai. Imaginează-ți că faci lucrurile pe care vrei să le faci, că ești acolo unde vrei să ajungi și că ești alături de cine vrei să fii. Filmulețul are ca scop exercițiul liber al exprimării Sinelui. Este și pentru a te binedispune. Visele sunt vise, realitatea însă este realitate. În general, e bine să nu le confundăm. Uneori visele devin realitate, alteori visele rămân doar vise. Iar alteori, realitatea ne depășește imaginația și așteptările. Visarea nu este o pierdere de timp. Cum spuneam, este un exercițiu. Este un mod de a comunica cu subconștientul tău care astfel îți poate oferi informații prețioase despre darurile pe care consideri că le meriți din partea Universului. Îndrăznește să visezi frumos!

Dacă-ți răsare din senin vreun gând negativ, nu te panica, termină-l, du-l până la capăt, însă nu-l dezvolta, promite-ți că te vei ocupa de el după ce termini ședința de ego-tantrism.

La finalul ședinței cu tine, ar ”trebui” să te simți revigorată și încărcată cu energie. Promite-ți o altă întâlnire cu tine cât de curând și repornește mișcarea de rotație a Pâmântului și cea de curgere a Timpului.

luni, 1 aprilie 2013

Aleg să fiu Iubire


Astăzi am hotărât să mă iert pentru iubirile mele neîmplinite și să merg mai departe! Să mă iert pentru eșecurile care poate m-au obligat la un anumit comportament din cauza promisiunilor făcute. Mă eliberez de aceste false promisiuni și îmi permit să îmi reiau zborul. Mă eliberez de promisiunea de a suferi din cauza despărițirilor, de gîndurile mele obsesive și de tot ce ar putea sa mă țina în loc.

Mă eliberez de dorinta de a ma revanșa. Mi-ar lua prea mult să mă revansez și nu mi-ar aduce în plus nicio satisfacție. Reparațiile pe care le-aș obține nu m-ar ajuta sa avansez, dimpotrivă.
Mă eliberez de dorințe, fixații, obsesii, pasiuni. Aleg să fiu Vulturul și nu Șarpele.

Aleg în schimb sa văd Iubire peste tot. În orice manifestare a cuvântului, chiar și nerostit. În orice manifestare a tăcerii. În orice zâmbet. Aleg  sa văd toată agitația din jurul meu cu încetinitorul și totul având ca scop împlinirea marilor vise și speranțe

Graba spre undeva - graba de a ajunge în niște brațe deschise pentru o imbrațișare, o lacrimă pe un obraz - purificarea sufletului pentru zâmbetul care urmeaza răsărind în colțul sufletului și inundând întreaga ființa.

Aleg sa fiu Iubire, fără să mă mai ratacesc în căutarea ei!



P.S. Nu-mi vine să cred ce platitudini pot să scriu! Și să le mai și public! Cuvinte care mă fac să zâmbesc. De neprețuit!
Ex. Șarpe vs Vultur -  impulsul vital grosier, instinctual, distructiv vs Natura regenerativă, profund spiritualizată, a ființei care a transcens toate limitările Iluziei cosmice (WTF?) - sursă Astrologie. 
Incantație ”Mă iert pentru... Aleg Iubirea în schimb” de studiat substratul religios și mai ales Sursa. 
Ultima parte de citit pe un fundal muzical romantic! :P

sâmbătă, 9 februarie 2013

Ah, bărbații! (comentat)

Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă întâlnesc cu acest ... bărbat (am fost tentată să zic moș, dar moșulică nu mă ajută să subliniez ideea, v-ați prins că acolo era o idee, nu?) simpatic la vreo 90 și ceva de ani (habar n-am câți ani are, dar presupun că 90 și ceva e o vârstă destul de înaintată) care insistă de fiecare dată să-mi zâmbească de parcă ar fi un june prim (chiar m-a dat pe spate, de regulă persoanele în vârstă sunt ușor boșorogite, ursuze, doar în cazuri fericite minți lucide, închid repede paranteză că au început să mă sperie propriile mele gânduri despre bătrânețe) și să-mi țină ușa, deși e ramolit rău (acum încerc să-mi amintesc dacă se sprijinea în baston, nu știu să zic exact). În mod normal eu ar fi trebuit să-l ajut, dar îl las pe el să mă ajute. Îi face plăcere! Astăzi a fost fericit să-mi dea cheia lui cu care să deschid ușa de la intrarea în bloc, să nu aștept o veșnicie până îmi deschide fiică-mea. Apoi mi-a ținut galant ușa ca să pot intra cu căruciorul pentru cumpărături. (Încă o dată, impresionată! Și sigur nu urmărea nimic. Vorba aia, la vârsta lui... Există bărbați care oferă flori pe stradă unor femei necunoscute, doar pentru a le face să zâmbească. Știu pentru că am fost măritată cu un astfel de bărbat!)

La fel de simpatic în stângăcia lui a fost un coleg de școală generală (de câteva zile încerc să-mi amintesc cum naiba îl chema?! Nume de familie, poreclă, croială și culoare costum purtat în mod frecvent, freză, toate mi le amintesc, mai puțin prenumele lui, am vreo 3 posibile variante!). După ce plecasem de la școala din oraș,  m-a sunat să-mi spună că este îndrăgostit de mine (să fi fost eu prima căreia îi spunea că o iubește? cu siguranță el a fost primul pentru mine). După care a închis brusc. Nici n-am apucat să procesez informația sau să-i dau vreo replică! (Da? Și ce replică mai exact i-aș fi dat?! Mă aflu și acum în aceeași dificultate.) Vroia să-și continue studiile la un liceu militar în România. (Deși făcusem împreună școala de arte... poate nu a îmbrățișat milităria până la urmă.) Astăzi probabil nici nu l-aș mai recunoaște. (Sau l-aș recunoaște, n-au trecut decât ... 20 de ani de atunci). Sigur e un bărbat în toată firea care a învățat între timp să spună acele două cuvinte, uitându-se drept în ochii femeii iubite. (Și de ce mi-am amintit de el?! Cred că știu, dar nu vreau să zic. Azi am aflat că amintirile nu au nimic de-a face cu oamenii, locurile sau situațiile! Ele sunt oportunități pentru a te elibera. (?!))

Alte stângăcii adorabile... nu se cade să vorbesc despre ele. Nici măcar să arăt că le-am observat sau, mai grav, că le-am reținut! Nici să mă amuz de băiețeii din ditamai bărbații cu gestica lor interesantă de ușoară intimidare, bâlbâială și ... emoție! (dar preferata mea e ridicatul unui umăr și învârtitul mâinii din încheietură!) Le zâmbești doar larg încurajator și te bucuri în sinea ta că ești femeie! (Mare realizare!!! aici ironică.)

Thanks God I' m a woman! Și că atunci când sunt zăpăcită și amețită rău de un bărbat nici măcar nu trebuie să ascund asta. (Sau poate ar trebui?!)