Draga de mine

E o perioadă din zi, repet din zi, nu din săptămână sau lună sau viață, în care ar trebui să-ți acorzi câteva minute libere și o atenție exclusivă. Fie că ai adormit copilul, ai condus musafirii la ușă, ai închis TV-ul sau ai terminat de făcut ceea ce făceai, depui armele, te iei în brațe și începi să te iubești! Nu cu mâinile ci cu mintea. Ar fi bine să existe niște reguli pe care să le respect, nu? Pentru o destindere completă și reversibilă. Dacă ar fi să fac eu aceste reguli, acestea ar suna cam așa:

În acest moment, nu există alte priorități în afară de mine. Eu sunt prioritatea mea numărul 1. Să fim înțeleși. În acest moment cercetătorii pot face senzaționala descoperire că există o varietate de forme de viață în Univers și că se nasc și mor alți și alți Sori. Se declanșeză un nou conflict fierbinte pe Terra, să sperăm că nu un al treilea război mondial. Și iubitul tău (poate) sărută o altă femeie. Nimic nu te poate tulbura. Ești Zen!

Nu există niciun ”mai trebuie să fac cutare și cutare lucru” și nici ”mai am datorii restante la întreținere, curent, telefon și chirie”. Nu ai nicio restanță, nicio datorie, nicio obligație, nici măcar morală, nicio presiune, nicio grabă, niciun task, niciun obiectiv, niciun deadline. Nu mai ai nimic. Te ai în grijă doar pe tine.

Și dacă nu trebuie să faci ceva anume, fă exact ce ai chef să faci. Vreo plăcere vinovată? În afara prăjiturilor cu nucă? Tot de ce ai nevoie e puțină liniște, confort (poate un pled și niște plușați în picioare) și ceva care să-ți provoace un zâmbet instant pe buze (amintirea celei mai nebunești aventuri). Poți citi uitată de lume și de timp și de Dumnezeu. Îți poți face ritualul de frumusețe. Poți chiar tricota! E bună orice activitate care-ți face plăcere și nu interferează cu propriile-ți gânduri. Sau poți scrie. Cu condiția ca scrisul să fie eliberator și să te încarce pozitiv cu emoție și energie.

Mic ghid pentru visarea cu ochii deschiși (sau închiși după caz). Derulează mici scenarii de film în cap cu imagini luminoase, colorate cu tine în rol principal. Atribuie-ți toate calitățile pe care vrei să le ai. Imaginează-ți că faci lucrurile pe care vrei să le faci, că ești acolo unde vrei să ajungi și că ești alături de cine vrei să fii. Filmulețul are ca scop exercițiul liber al exprimării Sinelui. Este și pentru a te binedispune. Visele sunt vise, realitatea însă este realitate. În general, e bine să nu le confundăm. Uneori visele devin realitate, alteori visele rămân doar vise. Iar alteori, realitatea ne depășește imaginația și așteptările. Visarea nu este o pierdere de timp. Cum spuneam, este un exercițiu. Este un mod de a comunica cu subconștientul tău care astfel îți poate oferi informații prețioase despre darurile pe care consideri că le meriți din partea Universului. Îndrăznește să visezi frumos!

Dacă-ți răsare din senin vreun gând negativ, nu te panica, termină-l, du-l până la capăt, însă nu-l dezvolta, promite-ți că te vei ocupa de el după ce termini ședința de ego-tantrism.

La finalul ședinței cu tine, ar ”trebui” să te simți revigorată și încărcată cu energie. Promite-ți o altă întâlnire cu tine cât de curând și repornește mișcarea de rotație a Pâmântului și cea de curgere a Timpului.

Aleg să fiu Iubire

Astăzi am hotărât să mă iert pentru iubirile mele neîmplinite și să merg mai departe! Să mă iert pentru eșecurile care poate m-au obligat la un anumit comportament din cauza promisiunilor făcute. Mă eliberez de aceste false promisiuni și îmi permit să îmi reiau zborul. Mă eliberez de promisiunea de a suferi din cauza despărițirilor, de gîndurile mele obsesive și de tot ce ar putea sa mă țina în loc.

Mă eliberez de dorinta de a ma revanșa. Mi-ar lua prea mult să mă revansez și nu mi-ar aduce în plus nicio satisfacție. Reparațiile pe care le-aș obține nu m-ar ajuta sa avansez, dimpotrivă.

Mă eliberez de dorințe, fixații, obsesii, pasiuni. Aleg să fiu Vulturul și nu Șarpele.

Aleg în schimb sa văd Iubire peste tot. În orice manifestare a cuvântului, chiar și nerostit. În orice manifestare a tăcerii. În orice zâmbet. Aleg  sa văd toată agitația din jurul meu cu încetinitorul și totul având ca scop împlinirea marilor vise și speranțe. 

Graba spre undeva - graba de a ajunge în niște brațe deschise pentru o imbrațișare, o lacrimă pe un obraz - purificarea sufletului pentru zâmbetul care urmeaza răsărind în colțul sufletului și inundând întreaga ființa.

Aleg sa fiu Iubire, fără să mă mai ratacesc în căutarea ei!

P.S. Nu-mi vine să cred ce platitudini pot să scriu! Și să le mai și public! Cuvinte care mă fac să zâmbesc. De neprețuit!
Ex. Șarpe vs Vultur -  impulsul vital grosier, instinctual, distructiv vs Natura regenerativă, profund spiritualizată, a ființei care a transcens toate limitările Iluziei cosmice (WTF?) - sursă Astrologie. 
Incantație ”Mă iert pentru... Aleg Iubirea în schimb” de studiat substratul religios și mai ales Sursa. 
Ultima parte de citit pe un fundal muzical romantic! :P

My Hell on Earth

Sunt Îngerul mândru și trufaș izgonit din Rai pentru vanitatea sa. Nu m-a izgonit, de fapt, nimeni. Am plecat singur. Am venit pe Pământ pentru Penitență.

Am supărat-o pe Mama. Am judecat-o pentru felul în care se îngrijea de noi. Făcea diferență între mine și fratele meu. De fapt, făcea diferență între nevoile noastre afective. Greșea atunci când credea că nu am nevoie de EA. Eu însă aveam nevoie de dragostea ei mai mult decât orice. Această nevoie de dragoste neîmplinită a luat în timp proporții abisale. Am coborât pe Pământ pentru Penitență. Într-un final, urma să-i demonstrez, după toate chinurile la care urma să mă supun nesilit de nimeni că MERIT dragostea EI.

De ce nu sunt iubit necondiționat? Sunt extraordinar. Chiar sunt. Sunt aproape perfect! Sunt nemuritor. Înțeleg totul. Știu totul. Pot fi orice. Pot face lucruri să se întâmple. Pot îndeplini orice dorință. Pot fi cea mai arzătoare și cea mai diabolică fantezie a ta. Sunt generos. Pot fi umil. Îmi place umilința! Îmi place să te fac să crezi că deții controlul și că poți avea putere asupra mea. Nu e decât o iluzie, dar îmi place să ți-o ofer. Știu cum funcționează relațiile. Acesta e motivul pentru care îmi repugnă. Acesta este motivul pentru care mă implic și mă dedic în totalitate unei relații. În cele din urma cineva va fi rănit, părăsit, neglijat, manipulat, trădat, neiubit. Și prefer ca acel cineva să fiu eu. Nu vei înțelege niciodată de ce. Cum spuneam, am venit pe Pământ pentru Penitență.

Dar sunt aici nu doar pentru atât. Pentru a fi iubit necondiționat, trebuie să învâț să iubesc necondiționat! Să dai ca să primești. E un fel de troc cu posibiltiate de avantaj mutual. Dar pentru Iubire Necondiționată trebuie să excluzi această posibilitate. Nici asta nu vei înțelege. Nu ești decât un OM. Știi să ceri și eventual să oferi, dar numai la schimb. Nu pot învăța asta de la tine, dar o pot învăța cu tine. Nu înveți să înoți în lipsa apei! E motivul pentru care sunt disperat după Iubire.

Deși știu totul, trebuie să învăț totul. Despre cum să fii slab, mic și neajutorat. Dar mai ales, despre cum îmi pot depăși limitele în fiecare zi. Despre rostul credinței care îmi este pusă la încercare în fiecare zi. Nu, nu am vacanță niciodată. Totul se întâmplă în fiecare zi și fiecare zi este importantă! Nu există scurtături și nu pot trișa. Nu pot pune bifa ”Da, am experimentat toate stările de pe listă”. Trebuie să revin cu trăiri autentice și cu toate lecțiile învățate.

***
În evoluția lui spiritală Îngerul va descoperi mai întâi Sufletul său Geamăn.
Apoi soluția la problema sa - Să se iubească mai întâi pe sine. 
Aștept sugestii pentru dezvoltarea personajului.
(to be continued)

Ah, bărbații! (comentat)

Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă întâlnesc cu acest ... bărbat (am fost tentată să zic moș, dar moșulică nu mă ajută să subliniez ideea, v-ați prins că acolo era o idee, nu?) simpatic la vreo 90 și ceva de ani (habar n-am câți ani are, dar presupun că 90 și ceva e o vârstă destul de înaintată) care insistă de fiecare dată să-mi zâmbească de parcă ar fi un june prim (chiar m-a dat pe spate, de regulă persoanele în vârstă sunt ușor boșorogite, ursuze, doar în cazuri fericite minți lucide, închid repede paranteză că au început să mă sperie propriile mele gânduri despre bătrânețe) și să-mi țină ușa, deși e ramolit rău (acum încerc să-mi amintesc dacă se sprijinea în baston, nu știu să zic exact). În mod normal eu ar fi trebuit să-l ajut, dar îl las pe el să mă ajute. Îi face plăcere! Astăzi a fost fericit să-mi dea cheia lui cu care să deschid ușa de la intrarea în bloc, să nu aștept o veșnicie până îmi deschide fiică-mea. Apoi mi-a ținut galant ușa ca să pot intra cu căruciorul pentru cumpărături. (Încă o dată, impresionată! Și sigur nu urmărea nimic. Vorba aia, la vârsta lui... Există bărbați care oferă flori pe stradă unor femei necunoscute, doar pentru a le face să zâmbească. Știu pentru că am fost măritată cu un astfel de bărbat!)

La fel de simpatic în stângăcia lui a fost un coleg de școală generală (de câteva zile încerc să-mi amintesc cum naiba îl chema?! Nume de familie, poreclă, croială și culoare costum purtat în mod frecvent, freză, toate mi le amintesc, mai puțin prenumele lui, am vreo 3 posibile variante!). După ce plecasem de la școala din oraș,  m-a sunat să-mi spună că este îndrăgostit de mine (să fi fost eu prima căreia îi spunea că o iubește? cu siguranță el a fost primul pentru mine). După care a închis brusc. Nici n-am apucat să procesez informația sau să-i dau vreo replică! (Da? Și ce replică mai exact i-aș fi dat?! Mă aflu și acum în aceeași dificultate.) Vroia să-și continue studiile la un liceu militar în România. (Deși făcusem împreună școala de arte... poate nu a îmbrățișat milităria până la urmă.) Astăzi probabil nici nu l-aș mai recunoaște. (Sau l-aș recunoaște, n-au trecut decât ... 20 de ani de atunci). Sigur e un bărbat în toată firea care a învățat între timp să spună acele două cuvinte, uitându-se drept în ochii femeii iubite. (Și de ce mi-am amintit de el?! Cred că știu, dar nu vreau să zic. Azi am aflat că amintirile nu au nimic de-a face cu oamenii, locurile sau situațiile! Ele sunt oportunități pentru a te elibera. (?!))

Alte stângăcii adorabile... nu se cade să vorbesc despre ele. Nici măcar să arăt că le-am observat sau, mai grav, că le-am reținut! Nici să mă amuz de băiețeii din ditamai bărbații cu gestica lor interesantă de ușoară intimidare, bâlbâială și ... emoție! (dar preferata mea e ridicatul unui umăr și învârtitul mâinii din încheietură!) Le zâmbești doar larg încurajator și te bucuri în sinea ta că ești femeie! (Mare realizare!!! aici ironică.)

Thanks God I' m a woman! Și că atunci când sunt zăpăcită și amețită rău de un bărbat nici măcar nu trebuie să ascund asta. (Sau poate ar trebui?!)

Cu complimentul la agățat

Astăzi am avut niște ochi frumoși, un păr mătăsos, am fost suplă (spre scheletică), am avut niște idei interesante și am gătit bine. Și acestea sunt complimentele pe care mi-ar fi plăcut să le primesc! Sau pe care le-aș fi agreat cu ușurință. 

Cele mai memorabile și convingătoare complimente pe care le primim de la ceilalți, aspect studiat intens de grupul de cercetători, vizează nu înfățișarea sau bunurile noastre, ci comportamentul!  Despre asta am discutat cu fetele mele de suflet. Le-am rugat să-mi răspundă la următoarea întrebare: care a fost cel mai memorabil compliment primit vreodată. A se subînțelege de la bărbați. 

L. Cel mai măgulitor compliment l-am primit de la un coleg de serviciu care mi-a comentat o poză pe FB spunând: "Mai rar frumusețe și inteligență la un loc"!

G. Hm.... se poate să nu fi primit complimente?! Nu-mi amintesc, deci e nașpa ... Doar de cele de la copii mi-aduc aminte.

B. De la soț primesc cele mai multe. Dar știe să bage și câte o privire de face cât o mie de cuvinte! Acum, că m-am apucat de slăbit e uimit de cât slăbesc și cum arăt, mereu îmi zice că sunt frumoasă și mereu cand are ocazia pune mana și mă pipăie peste tot. Ochii mei au fost complimentați...bine zic? Și fundul, cel mai des!

M. Pe mine nu m-au impresionat niciodată complimentele legate de calitățile mele fizice. În schimb imi amintesc și acum o chestie de-a soțului  meu de pe vremea când eram la începutul relației. M-a sărutat brusc, fără nici un 'preaviz' si apoi s-a scuzat jenat și mi-a zis că nu s-a putut abține să nu facă asta. Mi s-a părut mai drăgut decât orice compliment. Și o alta chestie, mai cerebrală așa, cu care m-a 'aburit,  imi zicea că nu-și poate lua gândul de la mine că sunt 'altfel și altceva' si asta îl enerveaza si îl face neliniștit. Partea de final mă distra grozav. In fine, ideea e că m-au atins mai mult subtilitățile, privirile si anumite gesturi, decât complimentele verbale directe.

R. Mie un tip mi-a zis că l-am făcut fericit nu ca bărbat ci ca om și nu am înțeles prea bine dacă a fost de bine sau de rău. Tocmai făcusem sex...

E. Îmi pare rău dar nu te pot ajuta. Niciodată nu am știut să primesc complimente. 

M. (aici o replică prea spumoasă ca să fie dată publicității, dar apreciată de toate celelalte participante la discuție.)

G. (despre cum primim un compliment): Primești cu toată inima, zâmbești, îl primești în inimă și mulțumești din inimă. Nu trebuie să te lași definit însă de un compliment, ego-ul abia așteaptă să se umfle în pene.

Complimentul meu cel mai memorabil, care nu m-a flatat și pentru care n-am mulțumit, l-am primit de la un  bărbat îmbrăcat în sutană: Ești o bucurie pentru Satana și o încântare pentru Iad (majusculele îmi aparțin). Făcea referire la picioarele mele îmbrăcate sumar într-o pereche de pantaloni scurți. Să înțeleg că i-a plăcut ce a văzut?!

Tot cercetătorii sunt de părerea că acceptăm și mulțumim pentru complimentele cu care suntem de acord. Pe cele prea flatante le refuzăm frumos, pentru a le înlocui cu calificative mai umile. Nu vrem să dăm impresia de încrezuți sau mai puțin modești.

Care a fost complimentul tău memorabil care nu te-a definit și nici nu te-a umflat în pene?

Ce-și doresc femeile

Ce fac în după amiezile de la birou când mă plictisesc foarte tare? Mă gândesc la bărbatul viselor mele. Ceilalți sunt doar bărbați. Fără supărare. A nu se confunda cu bărbatul vieții sau bărbatul gândurilor. Ultima categorie nu trebuie să aibă nicio calitate deosebită. Cel mult un zâmbet frumos. 

Îl voi lua pe puncte și în ordinea importanței calităților, de la cel mai puțin importante la cele critice.

Brunet sau șaten. Înalt e la nivelul 3 sau 4 ca importanță. Mai înalt decât mine vreau să zic. E obsesia femeilor, înalt ca bradu! Deși brazii pot fi și pitici. Unul din criteriile importante la care ținea o amică de-a mea – un bărbat trebuie să aibă fese! Nu m-am prins la ce-i folosesc, dar argumentul ei a fost: Ei ne vor cu sâni! De ce am fi noi mai puțin absurde în pretenții?! Până la urmă, m-am prins, orice protuberanță este bună. Exceptând, burțile și cheliile. Acceptabile doar ca daune compensatorii pentru propriile defecte.  Alte date fizice. Nu foarte arătos. Adică nu cine știe ce. Îl vreau cu toate frumusețile pe interior. Ca-ntr-un sertar, deschid, mă uit, îmi place, închid la loc. Curioasele care mă spionează peste umăr primesc o privire fulger de damnare pe viață să jinduiască după bărbații altora. Fără speranță!

Inteligent în mod evident. Îmi plac bărbații înțelepți! Dar să nu-l facă pe deșteptul! Adică să fie, dar să nu pară. În mod normal, îl vreau mai inteligent decât mine. Ca să-mi taie pe vecie cheful de a-i face vreo demonstrație de supremație intelectuală. Nu e o cerere de umilință pe viață. E doar bărbatul pe care l-aș putea iubi. Bărbații enciclopedie, alt deliciu. Nici nu mai trebuie să cauți ceva pe google, ei dețin toate răspunsurile! Și se mai și supără când nu le dai crezare, când verifici informația sau ceri părerea unor experți, adică a unor tipi mai deștepți decât ei! O lovitură sub centură mai grea decât asta nu se poate! În tot cazul, îl vreau într-atât de deștept încât să admită că eu pot fi mai bună decât el la foarte multe alte lucruri. Inclusiv la gătit. Și să-mi permită să aduc mai mulți bani în casă, fără suferințe în tăcere cu repercusiuni pe alte planuri. 

Apoi, optimist, pozitiv. Nu mai vreau să aud, știi cât costă întreținerea unei mașini? Schimbul de ulei? Revizia tehnică? Dar cauciucurile de iarnă? Dar benzina? Și uite așa mai bine nu ieșim nicăieri, la munte am fost acum 4 ani, la mare acum 2 ani, acasă acum 5 ani, unde mai vrei să mergem? Și ce mișto e San Moritz-ul pe web-cam! Normal că e mișto. Acolo ajung alții! Fii realistă! Coboară din nori, din pom, din corcoduș și hai să facem cumpărăturile și mâncarea că îndată începe meciul! Și un film drăguț pe care vreau să-l văd. Adică două, unul începe la 8 și al doilea la 10.

Pe de altă parte, visul oricărei femei este  Handyman, nu Dorel Instalatorul. Vrei să te lauzi cu bărbatul tău în orice conversație cu o altă femeie, cât de priceput este! La tâmplărie, țevărie, șipci, cabluri, geamuri, instalații. La becuri ne pricepem și noi. La mașini de spălat, frigidere și calculatoare – specialiștii în domeniu. Dar la o bucată de faianță cazută, o zugraveală, o fisură, un șobolan mort, un gîndac obez - trebuie să ai pe cine trimite pe linia I a frontului. Și mai e și mersul la farmacie la 3 noaptea. Scrie și în fișa postului de bărbat!  

Și lista continuă. Dar încă puțină răbdare. Nu e o listă interminabilă.

N-am tot timpul din lume la dispoziție? Așa este! Nici măcar atunci când îi alegem. Ne plac 3-4 puncte și ni se pune pata! Nu avem răbdare să-i cunoaștem decât abia după ce spunem DA!

Să fie plin de surprize. Și cele mai frumoase surprize să le ai pe măsură ce-l cunoști mai bine. Florile nu ajută întotdeauna. Nici pupicii. Nici dedicațiile muzicale. Ceva nou DA! Nu chiar în fiecare zi, dar măcar din când în gând! Un shopping fără văicăreli și fără să-ți strice cheful de probat măcar o ținută în diverse variante e de apreciat! Un tătic care știe să se joace cu copilul său de parcă ar avea aceeași vârstă, adică cea a năzdravanului, întotdeauna DA! Atent la stările tale emoționale, da!

Foarte importante sunt pasiunile comune. Dansul ar fi una din ele. Muzica, un anumit gen de muzică, altă pasiune. O amică de-a mea are în comun cu soțul ei pasiunea pentru scris. Bine și sexul. Mă făce să roșesc când îmi povestește aventurile lor conjugale.  Da, aventură conjugală! Sună a oximoron, nu?

Mai rămân discutabile cele de căutător al adevărurilor absolute. Și toate restul, care pot face fiecare dintre ele diferența. Sensibil, am spus?  E de la sine înțeles!

Acest articol nu este un pamflet.

Fabrica de vise în 3 pași

Noua provocare e să scriu despre ceva ce mă pasionează sau mă preocupă. Ar fi prea multe sau prea puține, depinde cum o iei. E în funcție de starea de spirit și de entuziasmul zilnic (menționez prea des cuvântul entuziasm? mă caracterizează!). Fără el nu-mi vine deloc să deschid lista de obiective de exemplu. Pe care eu și prietena mea ni le fixăm periodic. Suntem un fel de coach una pentru cealaltă, ne prezentăm una alteia obiectivele, după care ne raportăm rezultatele. La început, obișnuiam s-o facem zilnic / săptămânal, după care una din noi intra într-o pasă, de obicei sentimentală, și totul se ducea naibii de râpă! În timp am slăbit-o ușor, eu bine de tot, cu mania planificării și controlului asupra tuturor aspectelor importante ale vieții și am învâțat să ne concentrăm pe 3-5 obiective majore pe care să marșăm zilnic. Ce-am învățat din această experiența voi relata în cele ce urmează.

În primul rând, la baza experiențelor noastre stau lecturi, mai mult ale ei, decât ale mele, scrise de oameni de succes care au avut și mai au rezultate remarcabile în viață. Viețile acestora, trase la xerox, încep cu o copilărie și adolescență plină de privațiuni, apoi cu niște experiențe de viață uimitoare, urmate de marea transformare, oamenii potenți și super-eficienci care sunt astăzi. Brian Tracey și Stephen Covey sunt preferații ei. A trebuit să fac și eu niște lecturi obligatorii pentru a avea aceleași noțiuni, concepte și paradigme! Pentru a fi pe aceeași undă, pentru a-i putea înțelege strategiile și pentru a fi mai apoi utilă la monitorizarea propriu-zisă a obiectivelor. Mă ajută însă mai mult decât orice altceva abordarea de project management, pe care am ajuns să o aplic în viața mea de zi cu zi. Astfel și cele mai detestabile sarcini cum ar fi spălatul vaselor sau organizarea dulapurilor pot fi activități interesante și pline de provocări!

Primul pas
Tu ce vrei de fapt de la viață? Cam așa începe analiza noastră SWOT. Păi, vreau așa, să fiu cea mai bună în cutare domeniu (excepțională dacă se poate), să fac economii (placa noastră stricată), să slăbesc 2-3 tone (ne apuca pe rând nebunia slăbitului), să arăt mai tânără (cu vreo 15 ani minim), să-l întâlnesc pe Mr. Perfect (pardon, Mr. Right - update 26.02.2013). Ei bine, teoria spune că obiectivele trebuie să fie realiste, realizabile, dar în același timp suficient de motivante astfel încât realizarea lor să te plaseze pe o treaptă superioară de dezvoltare și evoluție. Și mai ales să-ți dea o putere nebănuită, să-ți declanșeze acele resurse interioare latente de care nu erai pe deplin conștientă. Dar care într-un final, să-ți dea satisfacția fantastică de a fi realizat ceva de care nu credeai că ești în stare! Pe moment, de ex, nu mă cred în stare să-mi inițiez propria mea afacere. Acesta ar trebui să fie obiectivul meu! Riscul de a-ți fixa un obiectiv de neatins este să nu-l atingi! Să renunți pe traseu, să investești timp și energie în ceva fără finalitate, să pici într-o pasă de apatie și să ajungi într-o stare paralizantă de neputință, lipsă de încredere în forțele proprii, descurajare, lipsă de orizont, de perspectivă, de viziune asupra viitorului. Și aici intră în rol partenera de tandem. Nu mi se pare OK obiectivul tău! Reformulează-l ca și cum l-ai fi atins deja! Descrie toate senzațiile pe care le ai în momentul marii realizări! Tot ce vezi și tot ce simți este suficient de motivant pentru a face chiar acum primul pas, cel mai important de altfel, spre realizarea visului tău? Care ar fi acel prim pas?
Stabilește-ți obiectivele! Prioritizează-le! Descrie situația actuală și cea dezirabilă din viitor!

Pasul doi
Fă un fișier separat pentru fiecare obiectiv. Argumentează-ți motivația, etapizează procesul, stabilește un termen limită. Fă o listă cu toate acțiunile care te pot ajuta să-ți realizezi obiectivul. Încadrează-le în timp. Pe zile, săptămâni, luni. Această etapizare te va ajuta să-ți monitorizezi rezultatele. De ex., dacă îți propui să faci economii de 5 mii de euro într-un an, în luna a 6-a ar trebui să ai deja jumătate din sumă, nu? Logic. Ceea ce înseamnă 416 euro pe lună. Nu-ți permiți atât? Care ar fi maximul? La ce poți renunța pentru a-ți realiza acest obiectiv? Dacă reduci din cheltuieli, ce resurse poți disponibiliza? Ce poți face în plus față de ce faci acum pentru a-ți realiza acest obiectiv ambițios? Ce ar presupune asta ca timp și efort? Care este prețul real pe care trebuie să-l plătești? Mai puțin timp cu copilul! Ești dispusă să-l plătești? Obiectivul în sine merită un astfel de sacrificiu? Ce vrei să faci într-un final cu acești bani? Din tot acest demers ar trebui să te alegi cu o listă de to do-uri. Acțiuni și non/acțiuni. Care îți restricționează foarte mult viața, te constrâng să acționezi într-un sens sau altul, te disciplinează de fapt și-ți impun o anumită conduită, cea dezirabilă. Să beau naibii 8 pahare de apă pe zi! Chiar și când nu mi-e sete! Să merg să alerg de nebună prin parc, chiar dacă vreau să mai lenevesc în pat. Să mă încadrez într-o anumită sumă de bani la cumpărături, chiar dacă e perioada reducerilor și am vazut o rochie mișto la doar 99 de lei! Să trag de mine pentru acele 8 minute groaznice de abdomene. Să nu mai pierd timpul pe chat. Să pun naibii mâina pe cartea aia, că așa am zis, să fiu cea mai bună în acel domeniu! Și dă-i și luptă! Cu tine însăți.

Pasul 3
Raportezi prietenei toate rezultatele modeste pe care le-ai înregistrat. Potrivit lui Henriette Anne Klause și cărții ei Notează și acționează, acest pas este un pas important. Dacă nu ai un astfel de prieten, ar trebui să-ți cumperi unul! Dacă ești pe cont propriu și nimeni nu știe de zbaterea ta interioară te poți eschiva cu plăcere de la programul de tortură la care te-ai expus de bună voie și nesilit de nimeni. În astfel de momente, eu recurg la următoarea stratagemă. Mi-a trecut! Nu mai vreau să realizez nu știu ce realizare. M-am răzgândit între timp. De fapt îmi doresc altceva! Și încă nu știu exact ce!

Oricât de insignifiant ar fi rezultatul, oricât de lipsit de finalitate ți se pare totul, fă o listă. Cu toate dificultățile cu care te-ai confruntat. Ai fost tentată să alegi calea mai ușoară, ai făcut o excepție, te-ai dezumflat și nu mai ai energie, ai obosit de atâta încrâncenare, ai OBOSIT, nu mai ai nerv, vrei de fapt altceva, nu mai vrei domeniul ală, vrei domeniul ălălalt. Și tot atâtea alte subterfugii, abateri și eschivări de la calea cea dreaptă!
Faci o mică ședință de dezbatere cu prietena și încerci împreună cu ea să te lămurești de ce nu ai rezultate. Ce sau cine te împiedică. Care sunt blocajele. Ce-ți scapă ție și dintr-o parte e ceva mai limpede? Dacă ești receptivă la critica constructivă s-ar putea să ai doar de câștigat.

Sau dimpotrivă. Ai fost extraordinară! Ai făcut totul ca la carte, ți-ai respectat planul, ai fost consecventă cu tine însăți, ți-ai dorit în continuare aceleași lucruri, ești tot mai mulțumită de tine însăți de felul în care îți organizezi toată treaba, ai fost OK. Prietena este cea care te felicită și te încurajează să fii perseverentă în continuare. Sau eventual îți spune că te admiră și că ești o sursă de inspirație pentru ea.

Și gata pașii. Cu puțină perseverență poți ajunge acolo unde îți dorești, reluând pașii 1-3. Cu ajutor personal și evident al prietenei. Cea cu care ai urzit planuri de orice fel, cu care ai dezlânat tot felul de complicații și cu care ai împărtășit cele mai frumoase momente. Cele de satisfacție, bucurie și  succes!

Cărțile motivaționale te vor ajuta să înțelegi cum funcționează diversele mecanisme ale motivației, percepției, organizării, ș.a.m.d. Fiecare îți va propune o metodă inedită pe care o vei putea adapta nevoilor proprii. Brian Tracey de ex. recomandă să începi cu ce nu-ți place! Să începi cu obiectivul care crezi că îți va schimba radical în bine viața și în toate sferele vieții. Alții îți vor propune strategii pentru creșterea încrederii în forțele proprii. Dacă știi să mergi pe un monociclu, poți să faci orice altceva! Dar mai ales, caută acel lucru care te pasionează cel mai mult și dedică-te lui!