După 9 luni de parenting

O experiență de învățare presupune câteva etape. Pornești de la o experiență personală. În ciuda recomandărilor de a nu o analiza prea mult, o analizezi bine și pe toate părțile, cu ajutorul întrebărilor de clarificare. Apoi îți însușești o tehnică nouă înțelegând explicația rațională din spatele ei și o aplici în practică. Compari rezultatele. Observi dacă există o diferență notabilă, un progres sau o ameliorare. Apoi o aplici din nou la o situație similară. De data asta rafinezi metoda, aprofundezi experiența și îți înveți lecția. Aceasta este spirala învățarii care nu se termină niciodată. O astfel de experiență de învățare a fost pentru mine programul cu o durată de 9 luni (!) All about Parenting al Uraniei Cremene, expert în metodologia Parent s Toolshop. E importantă menționarea metodologiei! Astăzi varitatea de parenting și antiparenting este năucitor de bulversantă. 

Nu-mi propun să-i fac reclamă și nici să-i popularizez știința pe gratis. Aș fi și un prost releu de transmie și nu informațiile primează. Este plin Internetul de informații. Mai valoroasă în acest demers a fost experiența de transformare a propriilor convingeri și atitudini. 

Ce e extraordinar la o astfel de experiență? 

Teoriile vechi plasează individul în rol de recipient pasiv de informații în care torni cunoștințe cu pâlnia. Un motiv pentru care cititul pasiv nu ajută la evoluția personală. Sau un alt motiv pentru care oameni relativi culți sunt înfiorător de inadaptați în relații sau în viață. Demonstrația cea mai elocventă a acestei abordări este zicala: teoria ca teoria, practica însă ne omoară. Adică teoretic transmitem valori și modele moderne și cele mai recente descoperiri și minuni ale științei și tehnicii, în practică perpetuăm însă tipare, convingeri și moduri de a gândi ancestrale, de la străbunii preistorici lăsate. Tot ce înseamnă strat profund al conștiinței rămâne neschimbat, neperturbat de valurile cunoașterii, care tinde să fie perisabilă, neadecvată și greu de pus în practică. Ori argumentul zdrobitor - toate aceste teorii interesante sunt străine de realitățile și mentalitatea noastră românească cotidiană. Pe scurt, traduceți toată acea abureală occidentală în termenii și condițiile noastre consacrate bazate pe valorile noastre tradiționale (care o fi acelea?), și hai să lăsăm prostiile de-o parte. 

Toată lumea vine cu o părere și toți blamează în stânga și în dreapta aceste metode moderne, fără să se facă vreo referire concretă la vreo tehnică sau convingere, presupus dăunătoare educației unor copii sănătoși din punct de vedere psihic în primul rând. 

Parentingul este în primul rând despre a te crește și educa pe tine însuți. Asta presupune să-ți vindeci copilul interior de toate acele tipare și convingeri cu care ți-a fost hrănită mintea în copilărie. De către părinții tăi responsabili care atât au știut la acel moment cu cunoștințele și posibilitățile lor. Care habar nu aveau că atunci când îți induceau sentimente de vinovăție sau rușine îți distrugeau stima de sine și încrederea în forțele proprii. Atâta timp cât tu însuți nu te vei schimba (vindeca) în bine, cu toate acele cunoștințe și tehnici însușite îți va fi dacă nu greu, chiar imposibil să faci vreo diferență în educația copilului tău. 

Educația copilului trebuie să fie de tip Coaching de Dezvoltare (Developmental Coaching) asupra ta, a partenerului de educație și a copilului/copiilor nu în ultimul rând. Și asta înainte de corecție, disciplină, rezolvare de probleme sau crize. Nu lipsa întunericului ne face mai puternici, ci strălucirea luminii din interior. Cel puțin asta am învățat eu să fac: nu să aplic soluții și tehnici la diverse situații, ci să schimb abordări, să ofer alternative sănătoase și să gândesc pe termen lung. Și să nu uit în fiecare zi să plantez o sămânță. Dacă în relația de cuplu reminderul este să pui în fiecare zi un lemn pe foc, în parenting reminderul ar fi să plantezi în fiecare zi o sămânță. 

Pentru că nu-i așa, contează ce vrei să obții pe termen scurt, încetarea unui comportament negativ acum, altfel spus îți dorești o metodă care să funcționeze pe moment, nu conteaza cu ce costuri morale psihologice? Sau vrei să obții un comportament pozitiv liber ales de către copil pe baza propriilor convingeri și motivații, în lipsa unei recompense sau a unei pedepse sau amenințări în viitor. Altfel spus, alegi să mănânci o prăjitură acum sau ești dispus să investești într-o patiserie cu o capacitate de 100 de prăjituri pe zi în viitor? Nu poți mânca atâtea prăjituri într-o singură zi? De acord, dar creezi locuri de muncă pentru câțiva muncitori, bunăstare pentru familiile lor, bunuri de calitate pentru consumatori de prăjituri și multe serbări și petreceri de copii reușite. Multiplicându-ți astfel efortul, contribuția, valoarea, resursa pe care o investești în copilul tău. Atât de valoroasă este educația copilului tău și acestea sunt beneficiile ei - bunăstarea lui și a tuturor celor apropiați lui în viitor. 

Miza este uriașă. Ce fel de adulți ne dorim să avem mâine? Ce fel de valori transmitem? Cu ce metode? Vrem adulți disciplinați, ordonați, cu simțul responsabilității? Cum o facem? Cu pedeapsă și recompensă ori plantând sâmburele responsabilității cu duhul blândeții, a empatiei și a exemplului personal? Explicația nu funcționează de fiecare dată? De acord! Plusăm cu motivarea copilului și obținerea cooperării prin metode echilibrate? Adică fără să ridicăm tonul?

Impunem reguli și pedepsim pentru încălcarea lor sau învățăm copilul nu să urmeze reguli arbitrare, ci să gândească cu propria lui minte tot mai aptă de actul gândirii beneficiul respectării unor reguli ori necesitatea încălcării lor atunci când o valoare superioară o impune. 

Cum evităm capcanele tehnologiei de astăzi, cu ce înlocuim televizorul și tableta, cum ne petrecem timpul împreună, cum ne jucăm împreună astfel încât jocul să fie terapeutic, cum să rezolvăm împreună sau separat probleme, salvăm sau nu salvăm copilul, îl ducem la șah sau la fotbal, îi dăm sau nu bani de buzunar, ce învață din fiecare experiență, îl responsabilizăm sau nu prin muncă în folosul familiei și a comunității? Sunt atât de multe situații pe care ar trebui să le gestionăm, și toate cu bătaie lungă în viitor încât e bine măcar să reflectezi asupra lor. Cum spuneam, miza este uriașă. 

Unele voci afirmă că nu e nevoie să înveți cum să fii părinte. Că undeva în codul nostru ADN este stocată toată informația despre cum să ne creștem copiii fără manuale și alte ghiduri la modă astăzi. Așa cum i-am și făcut de altfel, cu multă dragoste, așa îi vom și crește. Din păcate nu vom face decât să perpetuăm propriile tipare cu care am fost crescuți, unele fericite și reușite, altele mai puțin, fără să putem garanta succesul nici într-un caz, nici în altul. Dar nu sistemul va eșua, nu metoda, ci noi ca părinți - astăzi și copiii ca adulți într-o lume greu de prezis în viitor - mâine. Ați putea lăsa tot acest proces complicat și foarte dificil de gestionat pe seama buneivoințe? Bunăvoința și dragostea și efortul de zi cu zi combinate cu cunoașterea și o metodologie de bun simț pot spori acele șanse? Daca da, eu sunt pentru o școală a părinților. Una pe care să o alegem cu foarte mare grijă.