Măştile sociale ne ajută să ne integrăm, să relaţionăm şi să socializăm. Chiar dacă sinceritatea şi onestitatea sunt în general calităţi apreciate, nu sunt întotdeauna dezirabile sau necesare. Prin urmare, în mod cinic şi dur, cu toţii ne bălăcim într-o mare mocirlă de falsitate. Unii scufundaţi în ea până în gât.
Dar ce este o mască? Ce fel de măşti întâlnim zi de zi?
Masca e imaginea, rolul pe care îl jucăm ca-ntr-o piesă de teatru absurd până la contopirea cu personajul.
Aţi îmbrăcat vreodată masca mamei perfecte? Ah, e o partitură mai dificilă, necesită pe lângă antrenament, disponibilitate totală! O spun din propria experienţă.
Dar masca atractivităţii şi sex-apeal-ului? Cu vârsta mai păleşte pe la încheieturi, mai un rid, mai o cută de oboseală, mai o cădere de fălci în cazurile mai grave. Şi ce lovitură grea în amorul propriu! Şi ce drame existenţiale când nu mai coincide imaginea mentală, închipuită cu cea reală. Încercăm să mai retuşăm din photoshop, cu o reflexie de lumină, un machiaj, o mască cu albuş de ou sau doar un clar-obscur de bodegă plină de fum. E ştiut doar că atunci "când ţi se pare femeia urâtă, înseamnă că n-ai băut destul". Hai să zicem că nu e neapărat masca preferată a persoanelor narcisiste. Totuşi merită să săpăm mai adânc de un strat de fond de ten după frumuseţea adevărată. Frumuseţea fizică este apreciată în unanimitate de către ceilalţi, aduce cu sine numeroase avantaje sociale, ai mai multă "trecere", mai multe oportunităţi la angajare, eşti mai uşor de iubit-dorit. Se estimează că persoanele cu un aspect fizic mai agreabil au mai mult succes în afaceri, carieră, relaţii. Şi totuşi se întâmplă să întâlnim persoane destul de atractive şi profund nefericite în acelaşi timp. De unde şi concluzia, imaginea nu e totul.
Atunci când mizezi pe atractivitate, pe sex-apeal şi tinereţe, cei mai mulţi sunt de părerea că frumuseţea este egal cu tinereţe, ţi se cam termină miza până în … continuaţi voi, depinde de vârsta limită a tinereţii la care vă raportaţi, unii o apreciază la 35.
Frumuseţea devanseză în societăţile noastre moderne chiar inteligenţa sau abnegaţia şi spiritul de sacrificiu în folosul societăţii. De unde şi controversa privind aşa-zisele "vedete" cu un aspect fizic atragător, dar fără nici un talent notabil, care pot câştiga mai bine decât mulţi profesori, medici sau alţi profesionişti meritorii.
În concluzie. Cu mască sau fără masca atractivităţii? E corect să te foloseşti de toate avantajele pe care ţi le oferă aspectul fizic, atractivitatea sau tinereţea. Fii conştient doar de faptul că frumuseţea-i trecătoare. Momentul în care tinereţea-frumuseţea se cam duce de râpă poate fi unul dramatic pentru că nu ai altă strategie de a te face apreciat, dorit şi iubit de ceilalţi. Sau poate să însemne o altă etapă a vieţii plină de împliniri şi realizări mai durabile şi la niveluri mult mai profunde atunci când mizezi pe alte atuuri: atitudine, încredere, creativitate, muncă, profesionalism şi aşa mai departe.
Bărbaţii vor miza probabil mai degrabă pe masca de atlet decât pe cea a sex-apealului, motiv pentru care vor merge mai degrabă la sală decât la salon. Efectele sunt aproximativ aceleaşi, cu menţiunea că masca bărbatului atlet poate fi ceva mai durabilă în timp.
Dar să ajungem şi la masca bunătăţii. Altruismul este o calitate umană admirabilă şi apreciată de ceilalţi în general. Cu toate acestea, persoanele altruiste ajung epuizate fizic şi psihic, în pragul depresiilor, sau ignorate şi uitate în definitiv atunci când nu mai pot fi de folos celorlalţi. Masca bunătăţii poate ascunde de regulă o traumă emoţională sau teama de a fi respins, abandonat sau neglijat. Prin urmare, a face bine nu e întotdeauna un lucru bun.
Un caz particular, dar foarte ilustrativ pe care l-am cunoscut personal. O femeia care şi-a dedicat întreaga ei viaţă soţului şi copiilor ajunge în spital pentru o operaţie chirurgicală. Soţul ei foarte potent financiar altfel preferă în acel moment dramatic pentru soţia lui (extirparea uterului) să împartă dormitorul conjugal cu o altă femeie, mult mai tânără, iar fiicele ei nu ajung la spital pentru a fi alături de mama lor, care îşi revine cu greu din anestezie, din lipsă de … timp. Cum spuneam, o femeie foarte dedicată familiei, care pregătea de cu seară ceşcuţele, şerveţelele şi fursecurile pentru cafeaua de dimineaţă. Şi a doua zi continua cu aceeaşi dăruire.
Această femeie, provenind dintr-o familie foarte săracă, a acceptat pasiv comportamentul despotic şi violent al soţului său care putea şi să dispară cu anii apoi să revină în sânul familiei ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. De dimineaţă până seara, singura ei preocupare - familia. Şi evident ştersul de praf de pe hectarele de agoniseli ale soţului ei. Cu ce a greşit ea? Prin faptul că a încălcat echilibrul între a da şi a primi şi şi-a neglijat propriile nevoi. De teama de a nu ajunge din nou pe străzi, a acceptat pasiv toate condiţiile impuse de soţul ei. Şi a sfârşit prin a fi desconsiderată.
Noi, oamenii pur şi simplu nu ştim să apreciem lucrurile care ni se oferă gratis sau pentru care nu depunem nici un efort.
Mai multe despre masca bunătăţii puteţi citi în cartea "Adio vinovăţie! Cum să scapi de nevoia de a-i mulţumi pe ceilalţi" de Les Barbanell, un reputat psihoterapeut specializat în tratarea depresiilor, anxietăţii şi tulburărilor de personalitate. Citind-o, mi-am dat seama că am dezvoltat din copilărie un comportament puternic de respingere a altruismului mamei mele, reprosându-i faptul că-şi neglijează în mod grav propriile ei nevoi fizice şi emoţionale. Am încercat să-i schimb convingerile şi am făcut ceva progrese de la "DA, aşa e corect, aşa e bine - să te sacrifici pentru alţii, neglijându-ţi propriile nevoi" şi "Nu vreau să citesc nicio carte, te văd pe tine cum gândeşti şi mă îngrozesc, eşti atât de egoistă!" la "Probabil ai dreptate… dar viaţa n-a fost prea blândă cu mine, nici nu ştii cât de complicat şi de greu mi-a fost să…". Unul din simptomele "îngrijitorului" e că refuză să fie ajutat şi că are un set de convingeri foarte adânc înrădăcinate în subconştient care-i justifică întregul comportament orientat exclusiv pe ceilalţi.
Dacă vă recunoaşteţi în acest tipar sau aveţi un apropiat "îngrijitor", vă recomand cu căldură această carte, îi puteţi schimba viaţa, şi anume despovărându-l de nevoia aproape organică de a servi şi a mulţumi pe alţii şi de a le reda o viaţă a lor, poate mai plină de bucurii şi împliniri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu