That second look

Mai știi regula cu privitul de două ori? Ah, ce greșeală monumentală! Acesta e motivul pentru care n-ai avut succes până acum la bărbați. Trebuie să-i privești subtil, o dată. După care îi mai privești maxim încă o dată, ca să le dai de înțeles că prima oară n-a fost un accident! Bine, și totuși nu e prea subtil? Așa credeam și eu, că bărbații nu se prind deloc nici dacă îi privești insistent fără să-i pierzi din ochi o jumătate de oră. 

În mod normal ar trebui să se întâmple ceva magic în acea interpenetrare de priviri. Mi s-a întâmplat ieri să surprind privirea unei tipe. Mi-au plăcut ochii ei, mă privea cumva de peste umăr. Ea era cea care se expunea dintr-o postură incomodă, i-am prins privirea și am privit-o la fel de insolent. Mi-a aruncat cea de-a doua privire. Eram tot acolo, pe aceeași undă, nu plecasem, nu mă furase peisajul, stăteam agățată de promisiunea revenirii.

Prietena mea mă contrazice: Nu se întâmplă nicio magie dintr-o privire! Nici din a doua. Îi privesc pe toți oamenii din jurul meu și 80 la sută mă privesc și ei pe mine, e banal și elementar! Fac asta din mașină, cu oameni de pe stradă, la semafor, ne uităm unii la alții, ne uităm unii la alții de mai multe ori sau după ce ne-am uitat de vreo două-trei ori unii la alții le zic ”Bună” sau la plecare ”La revedere, mi-a făcut plăcere”, pentru că DEJA am comunicat cu ei! Ne privim unii pe alții așa cum se privesc animalele între ele și se examinează cu atenție, curiozitate și interes.

Și totuși era altceva în acea privire. Și eu privesc foarte multă lume, femei, bărbați, diverși, dar niciodată privirile nu se intersectează, niciodată nu e acolo o chemare, o intrigă tacită, niciodată nu sunt cuvinte în acele priviri. Adică nu cu oameni absolut străini. Ne baricadăm, tragem paravane și linii de demarcație între noi și ceilalți și păstrăm distanța convențională.

Mai sunt momente de excepție, dar numai atunci când suntem forțați de vreo împrejurare, ca atunci când nu avem încotro și trebuie să comunicăm și să stabilim un contact vizual cu cei cărora ne adresăm.

Privirile în genul acelor priviri, cu subînțelesuri, subtile și magice, chiar au puterea de a schimba compoziția aerului din jurul tău și de a-ți schimba propria energie, te fac alert (mă rog, pe mine m-au făcut alertă). Și hei, dragostea între oameni nu se întâmplă la nivel fizic, nu se iubesc două corpuri, ci două spirite. Cu siguranță și-a spus: ”Ce păcat că nu ești un tip bine.” Cu ceva timp în urmă aș fi avut și eu același regret. Acum știu însă că nu există nici un fel de bariere, de nici un fel, nicăieri, nici în mine, nici în afara mea, nici în alte puncte cardinale. Totul e câmp deschis, nemărginit care abia așteaptă să fie explorat.

*Exercițiu de scris creativ și zdruncinat bariere, inhibiții, limitări, prejudecăți, abordări tradiționaliste, și așa mai departe.