Roxanne II

...continuare din episodul trecut

Sex cu Roxanne

Mă trezesc în plină noapte. Verific ora, unu și 37 minute. Simt impulsul necesar pentru a mă ridica din pat și a merge în living. Aprind lumina difuză și răstorn cutia cu pensule și vopseluri. Îmi contemplu tablourile din ultima jumătate de an. Shițe, schițe, schițe. Nicio lucrare finalizată.

O sun pe Roxanne. Îmi răspunde prompt, de parcă și-ar petrece tot timpului în așteptarea apelurilor mele, cu telefonul în mâină. Îi spun că trebuie să vină acum și închid. Îmi fac o cafea și fumez trei țigări una după alta. După care respir amplu aerul nopții în balcon. Îmi intind șevaletul și contemplu foaia velină albă. N-am nicio idee în cap, dimpotrivă, mă simt mai vid ca niciodată. 

Apare foarte punctuală ca întotdeauna. Observ puțin rimel pe genele ei perfecte altfel. Am ochiul antrenat pentru a vedea frumusețea pe orice chip uman la orice vârstă. O studiez cu atenție, plimbându-mi ochii pe chipul ei, iar ea mă lasă să fac asta. Îi cer tăcere și execuție. Dă din cap, iar codul spune ”Da, bossu”. 

Îi spun să se dezbrace. Nu comentează, se uită doar nedumerită la mine, cu o doză de neîncredere. Îi aud de la doi metri, în liniștea nopții, cum îi bate inima asurzitor. Mă răzgândesc. Îi zic că poate să-și păstreze fusta pe ea. Mă interesează doar bustul și fața. Îi arăt fotoliul și o îndemn să se așeze comod acolo. Schimbăm rolurile. Îi cer să fie muza mea, iar eu să fiu servitorul ei umil. Îi aduc un ceai cu iasomie. Îi cadrez chipul cu lampa de lângă fotoliu. Îi pun o carte în brațe, o carte de artă contemporană cu multe desene ca să nu se plictisească, și îi cer să se comporte ca și cum n-ar fi deloc dezbrăcată. Naturală și degajată. Îi fac zeci de poze. 

Mă apuc să desenez. Îi privesc corpul subțiratic. 

Îmi place la ea inocența, simplitatea și liniile care curg. Nu are nimic voluptos sau defensiv în ea, este pur și simplu. O iubesc în acele momente fără să-mi doresc să o posed. O aud doar cum respiră. Mă privește din când în când rupându-și ochii din carte. Mă împunge cu privirea. Îi mulțumesc în gândul meu că nu pune întrebări. Nu-i pot citi emoțiile pe fața ei sau nu vreau. O privesc pur și simplu și nu mă interesează viața ei de dincolo de acest chip tânăr și inocent. Nu vreau să știu ce gândește. 

Reușesc să scot mai mult decât o schiță. Ajung la culori, umbre, contraste. Îmi las lucrarea nefinalizată după trei ore de muncă febrilă. Mă declar mulțumit de imperfecțiunile realizate. Îmi înmoi pensulele în apă și îi cer să plece după ce inchide luminile. 

Mă prăbușesc în pat. Simt că mă traversează un curent în tot corpul ca o surescitare intensă. O stare extatică cu tremor, dor, excitație, emoție reprimată, nod în gât, durere sternală, minte încețoșată. Mă ghemuiesc în poziția fătului. 

Mi-e dor de atingeri care să nu implice epiderma. Și în aceste momente o urăsciubesc pe Adele.

continuare aici