Cu complimentul la agățat

Astăzi am avut niște ochi frumoși, un păr mătăsos, am fost suplă (spre scheletică), am avut niște idei interesante și am gătit bine. Și acestea sunt complimentele pe care mi-ar fi plăcut să le primesc! Sau pe care le-aș fi agreat cu ușurință. 

Cele mai memorabile și convingătoare complimente pe care le primim de la ceilalți, aspect studiat intens de grupul de cercetători, vizează nu înfățișarea sau bunurile noastre, ci comportamentul!  Despre asta am discutat cu fetele mele de suflet. Le-am rugat să-mi răspundă la următoarea întrebare: care a fost cel mai memorabil compliment primit vreodată. A se subînțelege de la bărbați. 

L. Cel mai măgulitor compliment l-am primit de la un coleg de serviciu care mi-a comentat o poză pe FB spunând: "Mai rar frumusețe și inteligență la un loc"!

G. Hm.... se poate să nu fi primit complimente?! Nu-mi amintesc, deci e nașpa ... Doar de cele de la copii mi-aduc aminte.

B. De la soț primesc cele mai multe. Dar știe să bage și câte o privire de face cât o mie de cuvinte! Acum, că m-am apucat de slăbit e uimit de cât slăbesc și cum arăt, mereu îmi zice că sunt frumoasă și mereu cand are ocazia pune mana și mă pipăie peste tot. Ochii mei au fost complimentați...bine zic? Și fundul, cel mai des!

M. Pe mine nu m-au impresionat niciodată complimentele legate de calitățile mele fizice. În schimb imi amintesc și acum o chestie de-a soțului  meu de pe vremea când eram la începutul relației. M-a sărutat brusc, fără nici un 'preaviz' si apoi s-a scuzat jenat și mi-a zis că nu s-a putut abține să nu facă asta. Mi s-a părut mai drăgut decât orice compliment. Și o alta chestie, mai cerebrală așa, cu care m-a 'aburit,  imi zicea că nu-și poate lua gândul de la mine că sunt 'altfel și altceva' si asta îl enerveaza si îl face neliniștit. Partea de final mă distra grozav. In fine, ideea e că m-au atins mai mult subtilitățile, privirile si anumite gesturi, decât complimentele verbale directe.

R. Mie un tip mi-a zis că l-am făcut fericit nu ca bărbat ci ca om și nu am înțeles prea bine dacă a fost de bine sau de rău. Tocmai făcusem sex...

E. Îmi pare rău dar nu te pot ajuta. Niciodată nu am știut să primesc complimente. 

M. (aici o replică prea spumoasă ca să fie dată publicității, dar apreciată de toate celelalte participante la discuție.)

G. (despre cum primim un compliment): Primești cu toată inima, zâmbești, îl primești în inimă și mulțumești din inimă. Nu trebuie să te lași definit însă de un compliment, ego-ul abia așteaptă să se umfle în pene.

Complimentul meu cel mai memorabil, care nu m-a flatat și pentru care n-am mulțumit, l-am primit de la un  bărbat îmbrăcat în sutană: Ești o bucurie pentru Satana și o încântare pentru Iad (majusculele îmi aparțin). Făcea referire la picioarele mele îmbrăcate sumar într-o pereche de pantaloni scurți. Să înțeleg că i-a plăcut ce a văzut?!

Tot cercetătorii sunt de părerea că acceptăm și mulțumim pentru complimentele cu care suntem de acord. Pe cele prea flatante le refuzăm frumos, pentru a le înlocui cu calificative mai umile. Nu vrem să dăm impresia de încrezuți sau mai puțin modești.

Care a fost complimentul tău memorabil care nu te-a definit și nici nu te-a umflat în pene?