Stau în Hol și nu știu încotro s-o apuc. Mă plimb pe hol și contamplu uși. M-am rătăcit oarecum în acest labirint de uși și mă simt copleșită de importanța momentului.
Îmi sună în cap zgomotul ultimei uși trântite în nas. Și tăcerea asurzitoare a ușii la care am bătut și care nu s-a deschis. Conversația cu locatarul a fost lămuritoare într-un fel. Prea mare și greu bagajul de mâină. Plus niște incompatibilități minore aș spune, dar deloc neglijabile atunci când îți dorești Acceptarea totală. NU-i nimic, îți spui. Oricum, nici nu vroiai să intri cu adevărat. Erai doar în vizită. Explorai posibilități. Erai în căutarea ușii care te-ar fi condus spre ... Cel care te așteaptă. De-o viață.
Te îndepărtezi și îți continui căutarea. Ai altceva de făcut. Ai de plasat bagajele. Uși, foarte multe uși. Voluntariat, Cei mai buni de pe piață, Un mediu prietenos, Deplasări, Cauze nobile, Un vechi amic. Te oprești la Voluntariat. Prima ușă întredeschisă. Pare un mediu prietenos. Un loc unde ai putea să înveți foarte multe lucruri. În schimbul unei implicări pline de abnegație. Tempting. Dar, să fie clar, cu ceva beneficii viitoare. Poate o altă ușă! Care să ducă spre Cel care te așteaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu