Am uitat să fim femei sau doar am evoluat?

Ni se spune des ca am uitat sa fim femei. De fapt, suntem public rușinate exact din acest motiv. Dar ce vrea să însemne mai exact? Și când mai exact am stiut sa fim femei? In ce perioada istorica? Când a fost acel moment de glorie în istorie când femeile au știut să fie femei?

In antichitate cand rolul femeilor era doar de a naste mosternitori legimiti si erau sechestrate in casele lor? Sau in evul mediu cand femeia trebuia sa se conformeze unui cod vestimentar riguros, să asculte de bărbat și să zâmbească suav și mut și la fel să toarnă 10-15 copii? Sau în perioada primului război mondial? Când și-au suflecat mânecile, și-a tuns părul și au îmbrăcat pentru prima dată pantalonii și s-au apucat de treaba rămasă de izbeliște după ce toți bărbații au plecat în răzbboi? Sau când s-au deschis marile fabrici și au început să muncească zi lumină ca textiliste sau filatoare sau croitorese?

Femeile sunt feminine atunci când sunt îmbrăcate cu rochii și cu fuste? Sau pot fi feminine și cu o pereche de pantaloni cu o croială feminină dintr-o stofă moale și curgătoare? O femeie este feminină doar atunci când poartă accesorii sau poate fi la fel de feminină și fără pic de machiaj? Ce este feminin la o femeie? Atitudinea, părul, trăsăturile feței sau pantofii cu toc? Ce este aparență și ce este esență, care e acel etern feminin pe care îl poți regăsi în orice femeie indiferent de haina pe care o poartă?

Femeile s-au emancipat -  dovadă de inteligență, adaptare la mediu și strategie de supraviețuire. Și-au cerut drepturile și au devenit interesate de educație. Au căpătat un sentiment al demnității personale. Au învățat să se protejeze și au început să se pună în valoare. Au învățat să facă bani și să facă alegeri pe cont propriu. Au început să se exprime mai mult pe sine și să se conformeze mai puțin așteptărilor societății despre cum ar trebui să fie sau să nu fie.

Probabil veți fi de acord cu mine că conceptul de feminitate este un mit postmodern al societății noastre post-industriale. Este un stereotip și o fantezie colectivă departe de realitate. Pentru că femeile sunt de fapt ființe complexe și unice. Câte femei, atâtea adevăruri despre feminitate. Fiecare femeie este un Univers întreg și o expresie vie a feminității în milioane de forme. Nu le poți reduce la un număr de atribute dezirabile. 

O femeie va fi romantică, altă femeie va fi fragilă și visătoarea, o a treia femeie va fi grațioasă și sprintenă, a patra va avea o constituție masculină nu pentru că a uitat cum să fie feminină ci pentru că aceasta este constituția cu care ea s-a născut. Ei bine, stereotipul social va combina toate trăsăturile superbe la o mie de femei și va recrea un portret robot al unei femei perfecte. Iar aceste trăsături în mod normal nu vor fi de găsit decât într-o foarte mică măsură la o femeie reală.

De ce sunt toxice aceste stereotipuri? Pentru că anulează unicitatea fiecărei femei, oricare ar fi aceasta și o forțează să se conformeze unui tipar în care ea nu se poate regăsi. Este toxic pentru că stereotipul crează o așteptare nerealistă și mai ales produce judecăți de valoare - nu ești o femeie adevărată, nu ești conform modelului meu fantezist, ai uitat cum să fii femeie!

Problema sunt toate acele invalidări și respingeri ale unor ființe reale care sunt suma experiențelor lor de viață, a aspirațiilor și viselor lor personale, a traiectoriei lor de viață care au produs în final această personalitate, acest caracter, acest tip de sensibilitate sau tipar de inteligență emoțională, această vulnerabilitate, aceste temeri sau puncte nevralgice. Stereotipurile anulează oameni reali, îi diminuează, îi reduc la o sumă de comportamente dezirabile și îi depreciază. Un astfel de stereotip te poate forța să te simți neadecvată, neavenită, nedorită, și rușinată pentru ceea ce ești așa cum ești.

Și nu în ultimul rând stereotipurile legate de femeie au multiple efecte nocive asupra sănătății femeii - de la dietele periculoase de slăbit, la multitudinea de substanțe chimice cu efect posibil cancerigen din produsele cosmetice sau vopselurile pentru păr cu amoniac. Sau toate acele efecte nocive aupra mediului pe care le produce industria fast fashion - milioane de containere sunt arse și aruncate pe câmpuri zilnic. Sunt consecința disperării femeii presate de stereotipurile sociale de a arăta cât mai prezentabil și mai atractiv.

Cum ar fi să ne onorăm pentru ceea ce suntem și ceea ce am devenit. Cum ar fi să împărtășim această diversitate și să fim confortabili cu alegerile personale ale fiecărei femei. Și să o privești în ansamblu ei, holistic. Pentru că orice aspect din ființa ei are o poveste în spate. Orice element definitoriu al ținutei ei are o rațiune de a fi. 

Cum ai putea privi în schimb o femeie care a ”uitat să fie femeie”:  

Poartă pantaloni, deci e o fire practică, nu are manichiura făcută deci nu pune preț pe aparențe, le are în schimb tăiate scurt, deci ține la igiena corporală, dar nu și la artificii, poartă pantaloni casual deci e mai mereu în mișcare, o pereche de pantofi sport cu talpă ortopedică, deci este o fană a plimbărilor lungi, nu poartă farduri, s-ar putea să nu aibă timp prea mult pentru astfel de îmfrumusețări sau să nu știe cum să le aplice, sau să fie adepta unei ținute modeste pentru că modestia este cea care o caracterizează cel mai mult. 

Să vedem OMUL înaintea tiparului. Orice trăsătură a personalității ei dacă vom fi suficient de curioși să o descoperim ne va spune lucruri și întâmplări despre ființa din fața noastră. Și nu doar că a petrecut o oră la machiaj și altă oră la coafor. Ci mult mai multe lucruri valoroase despre ea ca persoană reală.

Cam atât am vrut să spun astăzi. Nu este exact manifestul pe care mi-ar fi plăcut să-l scriu. Dar să fiu fidelă principiilor mele. Să mă onorez pentru ceea ce sunt și ceea ce am devenit pănâ acum.