Nu-l alege pe cel perfect, ci pe cel perfectibil!

Cunosteam pe cineva care avea o lista foarte lunga de 100 de calitati pe care trebuia sa le intruneasca femeia visurilor lui. Pe atunci avea 37 de ani si era burlac. Probabil a gasit-o intre timp, din moment ce tot posteaza poze cu doamna lui insarcinata cu primul lor copil. O fi avand si cele 100 de calitati? Sincer ma indoiesc. Din exterior pare sa aiba doar doua: tanara si frumoasa! Arhisuficiente, nu?

E prea mult sa ceri destinului o fiinta perfecta care sa-ti satisfaca tie toate neimplinirile si sa vina sa-ti completeze toate acele goluri si imperfectiuni cu care traiesti in fiecare zi?

Nobody is perfect! Pe asta o stim cu totii, si totusi, avem asteptarea asta, a ceva - a cuiva mai bun decat noi in viata noastra.

Adevarul trist e ca nimeni nu s-a nascut cu marele plan de a fi partenerul nostru de cuplu ideal. Toti avem un istoric, suntem sau ajungem intr-un fel sau altul din diverse motive si in urma unor variate experiente formatoare sau deformatoare. Mai putin rabdatori,mai putin ordonati sau mai putin afectuosi. Cineva doar va constata defectiunea - “nu esti suficient de bun pentru mine”, nu corespunzi criteriilor mele pentru “femeia/barbatul dorit”. Altcineva te va pretui asa cum esti, vazand in primul rand calitatile tale, si va fi capabil sa produca in tine acele transformari in urma carora vei deveni mai rabdator, mai ordonat sau mai afectuos. Sau dimpotriva, mai putin rigid, mai putin incrancenat, sau mai putin nervos si stresat. Si pe cine merita sa pastrezi in viata ta si pe cine nu vei regreta? Pe cel care ti-a dat cu flit pe motiv de nepotrivire la prima vedere sau pe cel de-al doilea care a dat o sansa povestii voastre de iubire?

O tipa imi povestea cu naduf ca i-a dat papucii unui tip pentru ca se rusina cu el pe strada din cauza tinutelor lui neglijente. Ca dupa putin timp sa-l reintalneasca la bratul altei femei imbracat intr-un costum elegant si impecabil. Acum era barbatul dupa care intorceau capul femeile pe strada. Nu ti s-a intamplat? Sa te reintalnesti cu fostul/fosta si sa te surprinda toate acele schimbari la el/ea, si sa fie exact cele pe care ti le-ai fi dorit atunci cand erati impreuna? O veste trista pentru tine - nu s-a schimbat din cauza ta si nici pentru a te recuceri!

Cum ramane cu supozitia ca nu ne schimbam? Deloc, defel si niciodata? Trebuie sa admitem ca e cea mai mare prostie pe care o putem crede despre oameni. Zi de zi invatam lucruri noi, necesare adaptarii si adecvarii noastre la cerintelor mediului. Tot ce trebuie sa facem pentru ceilalti este sa cream un mediu favorabil schimbarii, unul prietenos, bland si incurajator. Schimbarile fortate sunt dificile sau chiar imposibile. Mai mult chiar, avem tendinta de a ne opune cerintelor de schimbare fortata. Schimbarile naturale si firesti sunt cele care presupun cresteri interioare, acumulari de informatii, constientizari, mai multe incercari de a rupe tiparele vechi, esecuri temporare, regresii si reveniri la vechiul comportament, incurajari si noi strategii de abordare a problemei.

Citesc o carte interesanta despre cum sa-ti ordonezi viata ordonandu-ti casa. Autoarea cartii ne recomanda sa ne despartim de lucruri cu recunostinta si reflectand la rolul fiecarui obiect - o alegere din trecut - in viata noastra. Unele lucruri desi nu ne-au folosit la nimic, au avut tocmai acest rol - de a ne invata ce nu ni se potriveste. Acelasi lucru il putem spune despre oamenii din viata noastra, nu-i asa?

Inainte de a renunta, incearca. Iar inainte de a incerca, da-i o sansa reala. Iar daca renunti, reflecta la rostul acelei relatii in viata ta, apoi desparta-te cu recunostinta.

Ajută-te pe tine, cel din viitor!

Îți propun un scenariu pe care probabil l-ai trăit deja, chiar dacă poate i-ai dat o altă interpretare. Hai să-l analizăm din nou. 

Te afli într-o primă călătorie cu autobusul după un concediu de trei săptămâni, timp în care ți-a expirat abonamentul lunar. Mai ai în portmoneu trei portofele electronice care la validare dau sold zero! Bine, întâmplarea face că în stația de unde ai urcat nu există un ghișeu ratb pentru reîncărcare de abonamente sau de porfofele electronice. Te cam grăbești, ai o programare la o anumită oră la care nu poți lipsi sau întârzia. Singura ta opțiune este să călătorești fraudulos. Dar cu ce riscuri? Amenda pentru călătorie frauduloasă este de 50 de lei pe loc sau 100 de lei mai târziu. 

Ți s-a întâmplat?

Niciodată? 

Bine, recunosc, admit. Mi s-a întâmplat chiar mie!

Dar mi-am promis că n-o să mi se mai întâmple! Și iată de ce!

Revelația care m-a străfulgerat în minutele de reflecție ulterioară a fost următoarea: ajută-te pe tine cel/cea din viitor! Adică tu cel din prezent gândește-te cum te poți ajuta tot pe tine cel din viitor. E ca atunci când umpli o găleată de apă la fântână pentru cel care va veni după tine, cu deosebirea că după tine nu vine potopul, ci tot tu! Astfel îți simplifici mult existența, pentru că cineva (tot tu) are grijă de tine! Evident nu putem anticipa totul cu maximă precizie. Dar putem acționa imediat ce am sesizat o problemă. Cum ar fi să umplem portfofelul electronic cu bani chiar dacă pe moment nu avem nevoie de asta, dar anticipăm că în viitor s-ar putea să avem. Să faci în fiecare zi ceva care să-ți netezească calea în viitor. Să faci ceva astăzi pentru mâine, săptămâna aceasta pentru săptămâna viitoare, luna aceasta pentru luna viitoare și anul acesta pentru anul viitor!

De ce ar trebui să procedăm astfel? 

Argumentul e simplu și logic. Pentru că având doar grija zilei de astăzi suntem nevoiți să o luăm în fiecare zi de la capăt, de la soldul zero. Nu putem să nu fim de acord cu reputatul Brian Tracy care ne confirmă faptul că oamenii de succes sunt cei care gândesc în perspectivă. 

Bine, pare să fi descoperit apa caldă. (În sfârșit!) Toată lumea cunoaște acest truism: fă-ți iarna car și vara sanie! Totuși, câți dintre noi respectă acest principiu, câți dintre noi îl aplică, căți dintre noi au acest obicei zilnic de a gândi în perspectivă? Cei mai mulți dintre noi trăim doar în prezent, în eternul prezent care ne îndeamnă să ne trăim clipa. E important să ne gândim și la clipa de mâine. Mai mult chiar, e important să și acționăm cu această preocupare în minte, cum să ne facem simplu și ușor viitorul. Pentru că da, viitorul începe astăzi! Să ne facem o obișnuință din a avea grija de noi, cei din viitor, simplificându-ne existența. 

Cunosc o doamnă respectabilă (și accidental bogată) care în fiecare seară pregătește tacâmurile pentru micul dejun de a doua zi pentru întreaga familie: ceșcuțe, lingurițe, șervețele, tăvițe. Copiii, soțul și nepoțeii se pot servi și singuri de aceste preparative, nefiind necesară prezența ei organizatorică a doua zi. 

Mai știu pe cineva care cumpără lucruri, ce pe moment par a-i fi inutile, dar care îi servesc în viitor. Bine, o mică parte din ele poate sunt precauții excesive sau planuri eșuate, dar această preocupare pentru viitor cu siguranță îi sporește șansele de reușită ale oricărui proiect casnic: să fii pregătit înseamnă să ai întotdeauna unealta potrivită!

Să fii pregătit e tot ce contează atunci când oportunitatea/șansa se ivește la orizont! Și în funcție de aceste pregătiri, răspunzi sau nu acestor oportunități. Astfel putem spune că într-o foarte mare măsură, fie chemăm acele oportunități, fie ele se întâmplă pur și simplu (într-un mod foarte științific!) dar, da, noi suntem cei care creăm acel viitor sau acest viitor după caz, în funcție de acțiunile pe care le întreprindem cu gândul la viitor. 

Acest simplu caz nu mai necesită argumentări. E limpede ca ziua bună. TREBUIE SĂ… Oare de ce nu o și facem? Ce scuze găsiți de obicei?