Să iubim cu ochii deschiși

Una din prietenele mele mi-a servit un pont despre cum să-ți armonizezi relația cu bărbatul iubit și am explodat. 

In ce constă așadar sfatul? În acceptare. Plenară, totală, pur și simplu acceptare. Aproape omenească această acceptare deplină, pe mine însă m-a umplut de contradicții. Și furie. 

Să vă explic de ce. 

Din această confruntare de idei, în care eu am fost doar Gica Contra în versiunea feminină, mi s-a cristalizat în cap următorul model de dialog cu bărbații. 

Mă simt bine atunci când celălalt îmi susține mie capacitatea mea de susținere a unei idei. Repet încă o dată, scontez exact pe efectul acesta de iritare – să-mi susțină mie capacitatea mea. Egocentrism pur veți spune. Poate că aveți dreptate. Nu voi contrazice pe nimeni la acest capitol. În apărarea mea totuși voi adăuga: M-am simțit perfect atunci când am fost acceptată și probabil la fel s-a simțit și celălalt. Dar nu m-aș simți la fel dacă doar eu aș face asta, doar eu aș accepta ideile lui și el ar rămâne opac la ideile mele, doar eu aș face efortul suprem de înțelegere, în timp ce el nu ar face același lucru pentru mine. Cu ce m-aș alege dacă aș fi numai Acceptare? Cu un car de frustrări. 

Să accepți pe cineva înseamnă să-l valorizezi, să îi acorzi importanță, să îi dai dreptate, să nu-l contrazici, să nu comentezi, doar să dai din cap semn că-l înțelegi cu adevărat, să îi confirmi că ”Da, judecata ta este impecabilă”. 

Ce s-ar întâmpla dacă doar eu aș face asta pentru el și el nu face același lucru pentru mine? Aș fi proactivă, aș inița eu prima acest schimb, sperând reciproc avantajos, de atitudini suportive, dar n-aș putea menține acest efort al meu pe termen lung dacă el nu ar răspunde la fel. 

Am intalnit frecvent la femei această atitudine de acceptare. Femeile acceptă orice numai ca să se muleze și să se plieze perfect pe EL, BARBATUL. Femeile vor pace și armonie. Dar această pace și armonie nu au baze sănătoase, solide și funcționale pe termen lung. Aceasta e rețeta bunicii pentru o căsnicie lungă și fericită. Și chiar a mamelor noastre care își serveau bărbații în picioare. Și se simțeau și extraordinar de împlinite având grijă de cei dragi până la epuizare.

Femeile care nu fac asta sfârșesc desigur în singurătate, dar ce spune asta despre BARBAȚI? 

Că ei nu vor face nimic pentru femei în sensul acceptării, ei nu le vor susține dezvoltarea și nu-și vor pleca urechea la ce au de spus ele, pentru că vor fi preocupați de propriile lor gânduri. Că nu sunt capabili să accepte sugestii care vin partea unor femei, că nu le respectă ca pe niște partenere de dialog cu drepturi depline, că se îndoiesc de judecata lor, de rațiunea lor și că nu sunt în stare de un dialog civilizat și cooperant cu o ea. 

Într-o relație este important să existe un echilibru, este important ca entuziasmul, încrederea și acceptarea să vină din partea amândurora, să-i împărtășești gândurile, temerile, elanul, impulsul și el să facă la fel. E acea senzație că mergeți împreună în aceeași direcție. 

Să nu-l contrazici deloc, să accepți totul e un fel de a închide ochii și de a face pace, de a privi în altă parte, pentru că vrei să te privească duios, cu recunoștință și cu afecțiune sinceră. Și acesta va fi motivul pentru care vei renunța la propria ta judecată și-l vei face să se simtă bine în calitate de unic emitent de judecăți de valoare din cuplu. 

Ce se întâmplă pe termen lung? El cel valorizat, încurajat și susținut în ideile lui *pe alocuri aberante își va dezvolta în continuare calitățile de semizeu cu care l-ai investit, iar tu – cea care ți-ai inhibat în tine această strălucire și capacitate (de a gândi cu propriul tău cap) vei fi o femeie strălucitoare și zâmbitoare și tăcută și neîncrezătoare în faptul că ceea ce ai putea tu spune ar putea interesa pe cineva. 

Tu îi torni lui apă la moară, ție nu-ți toarnă nimeni! Tu îți dezvolți alte calități, cele de ascultare, înțelegere, acceptare, fără spirit critic dacă se poate, zici DA, DA, și cu timpul nici nu îl mai asculți cu atenție pentru că scopul tău nu este de a-l înțelege cu adevărat, ci de a accepta ceea ce spune el ca să-l faci să se simtă bine. 

Îl poți ajuta pe un bărbat în plan spiritual forțându-l, încurajându-l să te asculte cu atenție la rândul lui, să-ți acorde credit la rândul lui, indiferent dacă ideile tale îi pot părea lui stupide, plictisitoare sau fără logică. 

Îi faci un bine dacă îl ajuți să-și dezvolte această calitate de a accepta opinii contrare celor enunțate de el, de la ființe pe care el le poate considera inferioare lui, în asta constă adevărata forță a bărbatului superior. 

Ce face femeia care acceptă Bărbatul în totalitate? Îi încurajează egocentrismul. Crează o relație nenaturală, care nu se bazează pe un schimb echitabil. 

Ce face o femeie care îi cere reciprocitate? Îi cultivă altruismul și îl ajută în dezvoltarea lui personală și spirituală.