Alegi o iubire reală sau una imaginară?

În fiecare zi plasez strategic cât o carte în geantă, poate apuc să citesc din ea, poate nu. Și oricum e o carte pe care am mai citit-o de vreo 3 sau 4 ori, recitesc pasaje pentru plăcerea lecturii și a reflecției. Astăzi am deschis cartea la pasajul următor:

Sistemul nervos al omului nu poate face diferența dintre o experiență reală și una imaginară, dar intensă.

Și mi-a fost suficient pentru următoarele 3 stații. E felul meu de a-mi ține mintea ocupată.

Continuarea acelei fraze sunt reverberațiile din capul meu. Ce-am înțeles și cum se aplică în cazul meu.

Se întâmplă să avem emoții intense față de cineva, doar pentru că în capul nostru avem o relație, dar numai în capul nostru, cu acea persoană, ”amintiri” prefabricate, un întreg discurs interior, dialoguri vii și intense imaginate în continuarea celor reale, mult prea sărace pentru a-ți oferi aceeași intensitate a emoției.

Pe de altă parte, cealaltă persoană nu are control asupra minții tale, nu știe ce faci tu cu imaginea ei, nu cunoaște detalii despre ”relația voastră”. Iată de ce unii oameni pot fi suspecți atunci când îți zâmbesc larg, aparent fără motiv! Nu știi dacă în acel moment mai ai haine pe tine!

De la sine, nimic nu dureaza! Noi suntem cei care fac lucrurile să dureze. Prin puterea minții, prin motivație, determinare, ambiție și curaj. Prin prezența spiritului. La nivel fizic, se întâmplă o realitate anodină fără semnificații, fără magie, fără energia necesară schimbării sau perpetuării. Iar realitatea fizică este manifestatul lumii noastre imaginare. Este normal ca realitatea să derive din aceasta din urmă și nu invers! Atunci cui dăm credit? La ce ne raportăm?

Conștientul înseamnă cam 5% din mentalul nostru, restul e abisul subconștient la care nu avem acces direct. Acolo se întâmplă povestea, fabulația, extazul! Sau marile deziluzii! Avem puterea de a alege ce vrem să trăim?

Dependența de Iubire se tratează! Acum poți și tu!

Voi încerca ceva diferit. Voi scrie ”chestii” personale. Cum, n-am făcut-o deja? Nu, n-am făcut-o! Sau n-am făcut-o așa cum aș fi vrut s-o fac. Ar putea să-mi iasă ceva ce eu numesc ”a-ți întoarce sufletul pe dos”, ceva ce am evitat să fac sau dacă am făcut-o, a fost o experiență pe care n-aș fi vrut să o repet prea curând, sau mai degrabă, niciodată. Promit să scot la iveală doar lucruri drăguțe! Sau cel puțin asta îmi este intenția. Motivația, poate, o voi dezvălui pe parcurs. Am zis ”poate”. În principal, pentru că vreau să ajut. Într-o manieră ceva mai stilizată (a se citi îngrijită) decât o fac în mod curent în grupurile de socializare. De data asta, pe blog. 

Cum să depășim (mai ale noi, femeile, avem această problemă) dependența emoțională? 

I-am zis odată, am simțit nevoia, se juca un pic prea periculos cu sentimentele mele:

- Și chestia aia pe care o ții în mâină... este inima mea! Fii atent cu ea!

OK și acum răspunsul lui care... nuuuu m-a rănit (!), de fapt a fost declick-ul spre o înțelegere superioară, spre înțelegerea Legii Detașării!

- Măi, Oana, nu-ți lăsa inima pe mâina cui nu trebuie. Ai grijă singură de inima ta!

Ce am înțeles eu? Că sunt responsabilă pentru ce simt și cum mă simt. Mai mult chiar, sunt responsabilă pentru ce pot simți ceilalți. Eu sunt subiectul acțiunilor mele! Într-atât de responsabilă încât uneori îmi vine să le cer iertare oamenilor pentru sentimentele mele, nu aș vrea să-i împovărez cu ele sau să-i fac să se simtă ”legați” sau ”obligați” să se comporte în vreun fel sau altul. Și singura opțiune ar fi ca ei înșiși să-și dorească ce-mi doresc și eu!

Ești dependentă de EL atunci când aștepți aprobarea și confirmarea lui. Și mai ales părerea lui despre orice. Îmi stă bine oare părul, dar rochia? Oare sunt prea plinuță? Oare mai sunt frumoasă? Oare sunt deșteaptă punându-mi toate aceste întrebări stupide? Și aștepți! Și el nu zice nimic sau nu observă sau dacă observă nu va ști să-ți spună exact ce ai vrea tu să auzi sau dacă îți va spune exact ce vrei tu să auzi, îți va spune mult prea rar și tu ai nevoie de aceste confirmări zilnic! Și uite așa te transformi, fără să conștientizezi măcar, într-o ființă obositoare! Soluția e simplă și la îndemâina ta! Te postezi în fața oglinzii și te privești! Și imaginează-ți că te privești prin ochii unei ființe care te iubește! Zâmbește larg și trage concluzii de UNA SINGURĂ!

Ești dependentă de EL atunci când nu oferi. Atunci când aștepți ca el să ofere. Sau dacă oferi, aștepți să primești la schimb contravaloarea prestației tale în cuantum echivalent. E o înțelegere greșită a zicelei ”dacă dai, primești”. Și s-ar putea ca ceea ce tu oferi - inima ta pe tavă - să nu fie exact lucrul de care are el nevoie. Bine, tu oferi în funcție de nevoile tale, în speranța că vei primi aceleași lucruri pe care le oferi la rândul tău. Greșit e însă să aștepți să primești același lucru de la persoana în cauză! Da, asta înseamnă, în extenso și prin absurd să nu te deranjeze chiar delooooc infidelitatea lui. Și tot prin absurd să te bucuri pentru experiențele lui posibil fantastice cu terțe persoane. Dacă poți să faci asta, îți promit că niciodată nu vei mai suferi din dragoste! Apropo, regula aceasta ți se aplică și ție. Ești o ființă la fel de liberă ca și el. Și atunci de ce mai sunteți împreună? Pentru că vă doriți asta.

O relație în doi presupune o doză zdravănă de MAGIE. Este forța atracției, conexiunea profundă a spiritelor, vibrațiile care pulsează la fel, inimile care se dăruiesc, fără a se pierde și mințile care comunică, fără să se rătăcească. Nu poți forța, manipula sau grăbi asta! Ea ți se oferă pur și simplu pentru că ești deschis acestei posibilități!

Uneori în accesele de furie și din neputința de a o exprima verbal, copilul meu mă lovește. Îi iau pumnișorul în mâină și îl sărut. Reacția lui este deseori surprinzătoare. Mă strânge tare de gât (mă îmbrățișează) și începe să plângă. Îi pare rău că m-a lovit! Poți face asta cu iubitul tău atunci când te rănește (nu și când te agresează fizic sau verbal)?! Aceasta este forța Iubirii. Dacă poți face asta, cu siguranță, niciodată nu vei suferi din cauza tăcerii, cuvintelor sau faptelor lui de care probabil nu este foarte mândru.

Mai e uneori sentimentul de Iubire care te copleșește și cu care nu crezi că te descurci prea bine. Nu te împotrivi. Nu mai lupta împotriva acestui sentiment. Stai dreaptă ca în mijlocul unei furtuni și inspiră-l adânc în piept. Lasă-l să te inunde. Și lasă lacrimile să curgă. Fac bine. Purifică. Te ajută să devii o ființă mai frumoasă. Și apropo, bărbații care nu te ucid, te fac mai puternică! (un citat care nu-mi aparține).