Nu sări!

Se face că sunt în alegoria din capul meu, o copilă de vreo 6 ani, cocoțată pe o căpiță mare de fân și mă învârt cu mânile desfăcute până amețesc. Cânt un cântecel vesel și țip nevoie mare. Sunt fericită. Cu mâinile desfăcute le zic părinților mei care sunt jos și mă privesc cu îngrijorare: Uitați-vă la mine, am ARIPI! Mama de jos: E periculos! Să nu cumva să-ți treacă prin cap să sari! Te poți lovi, răni! Ultima grijă a fetiței! O atenționez și eu la rândul meu. Nu sări! Asta dacă nu vrei să-ți rupi gâtul! Distracția se va termina în momentul în care vei "îmbrățișa" pământul! Fetița se uiă la mine cu ochi mari și gravi: DA, ȘTIU! Și sare!