vineri, 23 noiembrie 2012

Să fim niște doamne!


Totul a început cu o replică pe care mi-a adresat-o un tip în autobuz: "Ești o țărancă!" (la care eu i-am răspuns cu: "O, da și tu ești un domn!"). Contextul nici măcar nu contează, dar de dragul corectitudinii și pentru reabilitarea mea citadină voi da faptele - am urcat cu caruciorul în autobuz și am fost nevoită să înaintez ca să evit să fiu strânsă cu ușa, din păcate și fără să văd asta, întrând în pantofii de lac ai domnului. S-a ofuscat și s-a dat prețios: trebuia să o iau pe lângă el! Eu i-am răspuns că atunci când urcă o femeie cu un copil în cărucior în autobuz e bine să te dai la o parte (Doamne feri s-o și mai ajute!).
Cum spuneam, nici nu conta contextul. Un bădăran îmi sugera că n-am maniere. Și probabil e adevărat! Ceea ce nu înseamnă că în acea situație nu am avut maniere. Sau că respectivul ar fi fost în măsură să dea lecții cuiva despre bunul simț sau bunele maniere. Cineva (evident altcineva) a vorbit prin gura prostului.
Evident toate având legătura cu ... lipsa manierelor sau cu faptul că le pun deseori la îndoială. Nu sunt de acord și nu înțeleg de ce bărbatul trebuie să meargă în stânga sau în dreapta femeii, să-i deschidă ușa, să intre primul sau ultimul în funcție de situație, să o îmbrace sau dezbrace la intrarea sau ieșierea dintr-un local, toate indicând faptul că o femeie este de fapt socialmente o ființa fragilă și ușor handicapată. Nu poate să vorbească pentru ea, poate doar să-i comunice lui doleanțele ei. Evident va plăti el. Și asta pentru că ea s-ar putea că câștige mai puțini bani decât el sau deloc (de regulă femeile ies cu bărbați care câștigă mai bine decât ele!)
Prietena  îmi explică că nu asta e ideea -  că nu ne putem descurca sau că nu am fi în stare să facem acele chestii uluitoare (să ne îmbrăcăm și să ne dezbrăcăm singure!). Ci să le acordăm bărbaților mai multe onoruri și ocazia ca ei să ne facă pe noi să ne simțim niște doamne! Și îmi dă un citat:

Prestigiul masculin cere ca barbatul sa plăteasca fără comentarii toate aceste cheltuieli, mai ales când are un venit personal, dar cu niște precizari ce țin de domeniul bunei creșteri: tinarul va fi onorat și va uita imediat cheltuiala facută, iar tânara nu va  abuza afișind pretenții extravagante și costisitoare, chiar daca este invitată de o persoană cu posibilitați materiale deosebite.

 În acel moment, o colegă vorbea la telefon și a scos pe gură un "Doamna este servită!" evident fără intenția de a-mi confirma faptul că prietena mea are dreptate. Avea la rândul ei disputa ei personală despre Noi, femeile.



luni, 12 noiembrie 2012

Nu sări!

Se face că sunt în alegoria din capul meu, o copilă de vreo 6 ani, cocoțată pe o căpiță mare de fân și mă învârt cu mânile desfăcute până amețesc. Cânt un cântecel vesel și țip nevoie mare. Sunt fericită. Cu mâinile desfăcute le zic părinților mei care sunt jos și mă privesc cu îngrijorare: Uitați-vă la mine, am ARIPI! Mama de jos: E periculos! Să nu cumva să-ți treacă prin cap să sari! Te poți lovi, răni! Ultima grijă a fetiței! O atenționez și eu la rândul meu. Nu sări! Asta dacă nu vrei să-ți rupi gâtul! Distracția se va termina în momentul în care vei "îmbrățișa" pământul! Fetița se uiă la mine cu ochi mari și gravi: DA, ȘTIU! Și sare!

duminică, 11 noiembrie 2012

How to do things without him or.. even better!

 Am găsit soluția! Nu trebuie să le faci pe toate de una singură. Nu ești infailibilă. Îți poți recunoaște neputința și disperarea fără să consideri asta un moment de slăbiciune. Unele lucruri se pot repara doar la 4 mâini (două dintre ele fiind ale tale), cum ar fi... inimile frânte. Nu, nu trebuie să știi sau să poți totul. O lume întreagă purtată pe umeri devine la un moment dat împovărătoare.

 ***
În primul rând ce crezi că nu poți face fără el? Pentru că poți! Trebuie doar să vrei!
Să mă dau drept exemplu.

La robinete defecte mă pricep cel mai bine. Chem instalatorul! Oricum, asta ar fi făcut și el. O garnitură se schimbă ușor. La fel e și cu desfundatul, trebuie să creezi vacuum ca să aibă aderență pompa. Dar trebuie puțin exercițiu.

Ai rămas cu mânerul de la baie în mâină? E simplu, cumperi un mâner nou, îl dezșurubezi pe cel vechi și îl montezi pe cel nou! Urmezi instrucțiunile de instalare. Prima mea yală schimbată a fost nemaipomenită. Mi-a văzut lucrarea fostul și nu a vrut să creadă că a fost opera mea, mai ales că am improvizat și un suport din plastic pentru că ușa era cam găunoasă pe interior și șuruburile nu aveau în ce să se infileteze.

Ai de montat o etajeră? Cu schița în față, identifici toate piesele și piulițele, apoi... urmezi instrucțiunile. Dacă dai greș, demontezi și o iei de la capăt. A doua oară sigur vei ști care se îmbină cu care, ce măsuri trebuie să iei, până unde să bagi scula de găurit. Nu e nimic complicat. Bărbații preiau această treabă ca noi să credem că într-adevăr e o inginerie complicată și ce ne-am face fără ei?! Asta până să încerci de una singură.

Mai greu e cu gătitul. Mai ales dacă ai o mamă care se pricepea mai bine la bătut cuie și tăiat lemne, decât la învârtit lingura în ciorbă. Dar e ceva ce poți s-o faci. Aceeași rețetă, DO IT YOURSELF, cărți cu rețete, google, alte surse inspiraționale. Suni o prietenă, intri pe un forum. Și se rezolvă. Poate nu din prima, dar cu timpul, după mai multe încercări de lasagna ratată, plăcintă arsă, ciorbă fără sare, începi să înveți măsuri, proporții, ingrediente, proces tehnologic, tehnică de învârtit lingura în cratiță. Clătitele sunt un început bun. Încearcă totuși să diversifici micul dejun. O soluție sunt shake-urile, smoothe-urile, cerealele. La cină sosurile cu ceva garnitură. Te faci vegană! Tot ce-ți trebuie e un blender în care să arunci diverse chestii și apoi să apeși pe buton! Uau, deja sunt expertă, niciodată nu am fost în stare să enumăr atâtea feluri de mâncare!


***
Cu restul sunt încă în lucru. Dar cu siguranță găsesc o soluție. Pe care mă voi grăbi să v-o comunic.


vineri, 9 noiembrie 2012

Sincronisme

Ce numesc eu un eveniment sincronistic?
O întâmplare cu o semnificație aparte ca dovadă supremă că gândurile se materializeaza uneori în cele mai neordinare și ciudate moduri.Simt nevoia să le consemnez deși în sinea lor pot fi banale. Extraordinar e doar modul în care ni se întâmplă..